Martie 2009


Imi mut casa in domeniul online :). Cred ca in curand o sa-mi mut si viata in online. Deja am blog, impreuna cu minunatele mele prietene, am vreo 5 adrese de e-mail pe care le verific in mod constant (cel putin o data pe zi), am cont pe twitter, facebook, Linkedin si candva eram fan Hi5 (acum mai exista numai ramasite ale contului, o poza cu motanul si lista de prieteni). Imi plac oamenii care exista in online, care emit opinii despre domeniul lor de activitate sau despre viata, cu bune si cu rele. Imi place ca in ziua de azi poti gasi foarte usor informatii despre cineva, cu putina indemanare poti afla unde a facut scoala, cu cine este prieten, cu ce se ocupa, ce parere are despre diverse intamplari.

Cred ca in curand angajatorii ar trebui, inainte sa cheme pe cineva la interviu sa faca o cautare amanuntita pe net. Pot descoperi pareri emise pe diverse forum-uri, pot afla cu cine a lucrat si ce parere au oamenii despre persoana respectiva, pot afla daca este intr-o relatie sau daca este o persoana optimista sau pesimista.

In era online-ului la a doua intalnire persoana din fata ta poate sti despre tine mai multe decat stiu parintii tai, sau poate chiar tu. Este bine sa te mai cauti din cand in cand, sa stii ce informatii sunt disponibile despre tine. O persoana curioasa poate afla foarte multe lucruri, pe care poate tu nu erau inca pregatit sa le dezvalui.

E fun sa scotocesti in online 🙂

La mine astenia de primavara se comporta ciudat, in loc sa fiu deprimata si sa plang in perna sau sa mananc comfort food uitandu-ma la filme romantice, mie imi vine sa ies in permanenta. Sunt plina de energie si am chef sa rad si sa ma simt cat mai bine. Simt nevoia mai degraba de compania unor oameni care au chef de distractie decat de compania unui film siropos sau a persoanei mele 🙂

Ieri am batut un nou record: Parcul Tineretului, Parcul Carol, Parcul Tineretului, plimbare pe jos pana la Unirii, pauza jumatate de ora, plimbare Herastrau, parcat langa Cismigiu (pe-asta doar l-am mirosit), mers la KFC cu prietenii, stat de vorba cu gameri (jucatori de WOW) pana la 4 dimineata pe teme de psihologie si filosofie. Sunt in forma maxima.

Herastraul este foarte frumos primavara, noaptea, cand este liber. Am poze sa demonstreze asta.

Saptamana asta am avut intalnire de clasa cu colegii din liceu si cu diriga. Toate bune si frumoase, numai ca la intalnire am fost doar 10, ei bine am aflat ca unii dintre noii s-au casatori si trebuie sa stea acasa cu puiutul ( sotul)sau ca au copii. Ceea ce era ciudat insa, era faptul ca eu nu ma simteam deloc atrasa de ideea de a fi casatorita si cu copii la o varsta asa de frageda, 23 de ani, si ca mai am mult de copilarit. In timp ce unii isi anuntau casatoria, anul acesta sau cel tarziu anul viitor, iar altii vorbeau despre copilasii lor, eu ma gandeam cum sa o conving pe mama sa ma lase sa cumpar un catelus. Oare de ce nu sunt atrasa de idee, cat de rau ar putea fi sa ma marit? In timp ce ei se considerau deja batranii si cu responsabilitati, eu ma gandeam la mine ca la o tanara de 16 ani si le-am marturisit ca o sa mai treaca 4 ani pana sa fac pasul asta. Nu mare mi-a fost mirarea cand in acel moment toti ochii au ramas beliti si atintiti asupra mea, toata lumea a strambat din nas si s-a uitat ingrijorator inspre persoana mea care afisa un zambet sclipitor:D.

Oare unde sunt tinerii din zilele noastre? De ce toata lumea se crede pe vremea bunicii, cand te maritai repede, repede ca sa nu ramai fata batrana si mai apoi te gandeai sa faci cat mai multi plozi sa umpli casa.

Cel mai tare am ramas surprinsa in momentul in care una dintre colegele mele de liceu m-a anuntat ca se marita. Surprinderea nu a constat in faptul ca face acest pas, ci in modul in care mi-a raspuns in momentul in care eu politicoasa din fire, am felicitat-o si mai apoi am intrebat-o cum s-a intamplat marele eveniment.A ingenuchiat cu inelul cu diamant in mana, i-a pus inelul intr-o cupa de sampanie, a urlat din fata blocului pana la etajul 7, cum s-a produs evenimentul in urma caruia s-au hotarat sa se casatoareasca? La acesta simpla intrebare, prietena mea s-a incruntat la mine si mi-a raspuns pe un ton rastit: „La anul o sa am 25 de ani si eu nu vreau sa fac copii la 30 de ani. Fiecare cu conceptiile lui”. In fata acestui raspuns amfost indignata si i-am explicat ca nu trebuie sa te mariti doar ca sa faci copii si ca altul este scopul, dar in fine fiecare cu ale lui, bineinteles ca sfaturile mele erau de prisos.

In ceea ce ma priveste vad pasul asta ca fiind unul foarte important, ca trebuie sa fii sigur de iubirea celuilalt, sa fi convins ca este persoana cu care vrei sa-ti petreci restul vietii si ca esti destul de matur sa-ti asumi responsabilitati. Pe de alta parte in momentul in care te hotarasti sa ai copii, consider ca trebuie sa ai si o situatie materiala destul de buna, ca sa le oferi o viata decenta.

In alta ordine de idei, daca ne luam dupa o matusa de-a mea care are 74 de ani, daca ai stat intr-o relatie mai mult de 5 ani si nu v-ati casatorit sau nu te-a cerut de nevasta, inseamna ca nu are intentii serioase, ca nu este om de casa si ar trebui sa-l parasesti si sa-ti gasesti pe altul.

🙂 acum fiecare cu conceptiile lui.

Uneori ma uit in jurul meu si ma sperii. Vad numai oameni prea ocupati, prea egoisti, oameni care nu se gandesc decat la ei. Nu insa si atunci cand ma uit aproape de mine. De fiecare data cand ma uit in jurul meu multumesc Cerului, Fortei sau oricarei entitati care ne vegheaza ca sunt eu si ca am prietenii pe care ii am. Si pentru ca cineva a fost atat de dragut incat sa scie „Cei trei muschetari”  si sa inventeze fraza „Toti pentru unul si unul pentru toti„.

Ieri a fost ziua de intalnire a Magicnumber7…ziua in care noi ne adunam in fata unui cico sau a unei salati de la Pizza Hut, si ne povestim intamplarile de peste saptamana, frustrarile apropo de relatii si barbati (chestii pe care chelerii din Pizza Hut le stiu mai bine decat oricine, avand in vedere ca mereu mergem acolo) , si orice altceva ne trece prin minte. Ei bine, ieri Magicnumber7-ul a fost la jumate…care cu criza de bila, care cu coordonarea de evenimente, iar Zuza cu deprimare. (Zuza este a 7a entitate a magicnumber7-ului, care nu scrie de frica sa nu se faca de cacao. Munca de convingere continua).

Ei si in lumina acestor evenimente…ne-am hotarat noi sa-i facem o vizita surpriza Zuzei, ca s-o inveselim si sa-i ducem prajituri. Zis si facut. Stiind programul boyfirend-ului Zuzei care in fiecare joi la 10 pleaca la fotbal, am stabilit si un plan de actiune. De la Pizza Hut ne-am indreptat catre barlogul Veveritei Nebune (situat la 5 minute de azilul Zuzei), de pe drum am cumparat ciocolata si Cola (aka comfort food), si ne-am pus pe asteptat. Cand se facu ora potrivita, hop si noi catre rezidenta Zuzei.

No, ajunseram noi in fata blocului si …..si acuma ce facem? Interfonul nu mergea (si noi oricum nu stiam numarul apartamentului….am incercat noi cateva numere, dar am avut o marja de eroare de vreo 50), Zuza nu raspundea la telefon. Dupa ce ne-am invartit noi pe loc vreo 10 minute, storcandu-ne neuronul pe care il impartim toate (si care facea overtime, avand in vedere ca 4 dintre noi gandeam intens), ne-am trezit cu prima victima: Significant other-ul venind sa recupereze Cerul Senin…Restul de 3 ramase, adica je, Twinkle si Veverita a trebuit sa gandim si mai intens (ca la ora aia nu intra/iesea nimeni din bloc, fir-ar sa fie). Si bineinteles ca ideea nu a intarziat sa apara. Dupa principiul divide and conquer subsemnata a ramas in fata usii pandind momentul oportun, iar Twinkle si Veverita au dat ocol blocului ca sa dea cu pietre in geamurile Zuzei. Norocul nostru ca Zuza sta la parter, ghinionul nostru e ca era sa-i provocam un atac de cord de toata frumusetea. Zuza statea langa geam, iar Twinkle, sarind cu agilitatea-i binecunoscuta gardul gradinei, si infigandu-si cu entuziasm tocurile in rasadurile de flori plantate de babele blocului, s-a gandit ca e cazul sa-i bata in geam si sa-si etaleze zambetul de 32 de dinti. Strigatul Zuzei s-a auzit pana in Ghencea. Acuma sincer, inchipuiti-va ca stati si voi linistiti in casa la 10 noaptea, admirand luna de pe cer, cand brusc va apare o fata zambareata lipita de geam!!!

Am intampinat-o pe Zuza cu zicala „Daca nu vine Mahomed la munte, vine muntele la Mahomed„, am mancat bomboane si am baut Cola, ne-am facut norma de „schimbat impresii” (noi nu barfim…. :D), am trezit tot blocul cu rasetele noastre cristaline si ne-am dus acasa ca niste adevarate Cenusarese la miezul noptii.

You’re down? Depressed? Forget Prozac….Magicnumber7 to the rescue!!!!!

Ieri mi-am facut de cap. Mi-am permis mie insami in toata darnicia mea sa imi iau o zi libera de mers prin Bucuresti si facut una bucata pasaport (sper nebiometric) pentru vise de haladuire in strainatate. M-am gandit eu ca cine stie cum vine norocul peste mine si ma gaseste nepregatita. E la fel de grav ca si cand ar veni la mine Hugh Jackamn cu pantalonii in vine si eu as avea chilotii rupti. ( o prietena mi-a spus ca si-a luat un vibrator de la sex shop pe care l-a botezat Hugh Jackamn). Asa ca am hotarat sa construiesc premizele unei plecari in afara. Sunt in expectativa momentan.
In timp ce treceam ca o minge de tenis de la un organ institutional la altul ( politie, cec, serviciu pasapoarte) si savuram plimbarea cu pasi rapizi, infulecand zgomotul traficului si poluarea Bucurestiului, ma trezesc cu niste capete ce ies dupa o schela si incep sa se umfle in pepeni ca niste cocosi care au realizat ca sunt construiti doar dintr-un organ esential, si ala vai de capul lui si potential precoc.

” Blondoooo! Haoleu maca-ti-as!”
Ridic privirea inspre cer, sperand ca nu m-a strigat Dumnezeu blondoo, nu de alta dar El care le stie pe toate isi da seama ca de fapt sunt vopsita blonda si ca atare ma simt cu inteligenta la un nivel destul de mediu ca sa nu raspund provocarilor pline de precipitatii pestilentiale. Cand ma uit in sus, vad in toata splendoarea lor 3 ciumpalaci, cu cate 4 dinti in gura fiecare, cu cateva fire de par in cap si cu o moaca de oameni tampi salivand dupa persoana mea si rostind cuvinte vulgare. Ma uit cu atentie la ei si intr-un moment de revelatie suprema imi exprim toata consideratia fata de ei:
” Voi va luati de mine dar altu ma f…te, ceea ce voi nu veti putea face niciodata”
Mandra de mine si de moaca lor scursa pe schele ca o meduza racita ce isi prelinge corpul muciferic inapoi in apa, imi indrept cu hotarare pasii catre viitor. Un punct pentru mine, si o manevra de resuscitare rapida penis pentru ei.

Stiu ca sustineam intr-un post anterior ca probabil m-am reincarnat dintr-o pisica si am aterizat in viata asta cu multa ploaie si frig (si eu care imi doresc atat de mult sa torc intre perne, in pat, la caldurica), dar se pare ca unii barbati sunt confuzi si se asteapta sa reactionez atunci cand miauna dupa mine sau ma striga pis, pis, pis.

Guys, I am not user friendly! You first have to read the manual and to know the right password in order to get near me!


Excuse me… have you seen my sanity… I think I lost it.

I don’t suffer from insanity, I enjoy every minute of it!

The world is full of crazy people. THEY MADE ME THEIR LEADER.

I don’t obsess! I think intensely.

Of course I’m talking to myself. Who else can I trust?

I was gifted, but the psychiatrist took away my powers.

I’d rather be hated for who I am than be loved for who I’m not.

Heaven doesn’t want me, and Hell’s afraid I’ll take over.

Sometimes I lie awake at night, and I ask, ‘Where have I gone wrong?‘ Then a voice says to me, ‘This is going to take more than one night’.

In my oppinion, a balanced diet is a cookie in each hand.

Money talks…but all mine say is “Goodbye!!”

I think, therefore I’m single. (cu variatiunea: “I’m not single, I’m romantically challenged”)

I’m a very simple girl: all I really want is everything!

I don’t need sex! Life fucks me whenever it can!

Damn right I’m good in bed…I can sleep for days.

Quitting smoking is easy…I’ve done it a hundred times.

I stopped fighting my ineer demons. We’re on the same side now.

Born to party…forced to work.

I was born intelligent, but education ruined me!

My imaginary friend tells me we don’t have mental problems.

I’m old enough to know better, but I’m young enough to do it anyway.

My life is an endless battle against maturity.

I’m retired, but I work part-tine as a pain in the ass.

If we really learned from our mistakes, I’d be a fucking genius by now!

There’s a fine line between genius and insanity. I have erased this line

A computer once beat me at chess, but it was no match for me at kick boxing.

Pagina următoare »