Am iesit si eu azi cu Twinkle, cu BFF-ul si cu niste prietene de-ale ei….asa ca fetele…eu cu Twinkle tocmai veneam de la RIMME, restul veneau de la schita unde statusera vo 10 ore…na, fiecare cu ale ei…

Ne ducem si noi in primu bar in care am gasit masa libera, ne asezam, comandam…you know the drill. Nu trec 10 minute, ca la masa de langa se aseaza un ….individ. As far as guys go, on a scale from 1 to 10…..I would’ve given him a 14…my stomach butterflies were doing a happy-dance….oh well….intelegeti voi, era dragut rau (Twinkle poate sa ateste). In fine, noi ca fetele hihihihahaha, mai o privire printre gene , mai una-alta…cred ca stiti arsenalul de prostii pe care il fac fetele in situatii de genul asta. El, la masa cu inca un tip si o tipa, si din observatiile noastre atente concluzionaseram ca el si tipa nu erau intr-o postura romantica.

In fine, mai mancam, mai o privire, mai o gura de cico, mai deschei si eu un buton la sacou ca …de …se facuse cald (bullshit, de fapt aveam decolteu sub sacou, da na…), eu ma inroseam toata daca se intampla sa ma vada ca ma uit…I do belive I made a total ass out of myself…but still. Bineinteles BFF-ul, a carei misiune in viata in aceasta seara a fost sa ma combine pe mine, hotaraste sa-i lase un biletel cu numarul meu de telefon. Eu deja hiperventilam. Din principiu sunt impotriva fazelor astora, si cat de incredibil ar putea sa sune, nu am avut niciodata un „date” cu cineva pe care nu cunosteam dinainte, nu mi-am dat niciodata numarul de telefon…probabil si pt ca n-am…sange’n vine cum s-ar spune, dar si pentru ca nu cred in agatamente care au loc in baruri si cluburi. Ma rog, eu o tineam pe-a mea, ca NU si NU, fetele o tineau pe-a lor….descopar primul complot, BFF-ul incercand sa dea sms cu nr meu de telefon uneia din prietenele ei ca sa nu fie evident ca il lasa ea la plecare. Confisc mobilul respectivei. Se trece la al doilea complot…BFF-ul si prietena ei se duc cica la baie…eu astept rabdatoare sa se intoarca si le pun sa iasa in fata mea sa pot sa le supraveghez miscarile. Bun. Iesim din bar, eu scapata de o situatie jenanta….oh, poor deluded me!

La semafor, motiv de ambuscada…toate 3 pe mine incercand sa ma convinga…cred ca lumea care a trecut in seara asta pe la universitate s-a distrat teribil ascultand discutiile noastre din mijlocul strazii. Cer timp de gandire. Ma asez. Prietena BFF-ului sprinteaza catre bar. Eu pe urmele ei (tocurile clant-clant pe asfalt). O prind si o silesc sa se intoarca. Urmeaza alta tura de discutii asezate pe o bordura si eu fumand tigara de la tigara. Eu „Nu ca daca ma suna si ma panichez si nu stiu ce sa spun o sa ma simt prost, si daca nu ma suna o sa ma simt prost ca de ce nu m-a sunat” (have mercy, I’ve never done this until now, so don’t judge me too hard….I don’t know how these things go!!). Cand in sfarsit capitulez, in uralele de fericire ale BFF-ului si ale celorlalte fete….surpriza….Individul plecase. (And for my BFF, for the record, I didn’t stall in the hope that he would leave….you know me with decisions!!!)

Acuma serios vorbind…chiar imi placea de el, si imi dau seama ca am de lucrat intensiv la self-esteem si la tupeu. Problema e ca eu visez cu ochii deschisi…cand imi place de cineva, automat atasez si o personalitate imaginii, si avand in vedere ca este o personalitate imaginata, este foarte aproape de ideal….which makes me feel…well…not good enough! (Yeah, yeah, I know, I need professional help, don’t rub it in!!). Ideea e ca atunci cand imi place de cineva…nu fac decat sa visez cu ochii deschisi, pentru ca daca chiar incep o conversatie, atunci in creierul meu se face blank si nu mai sunt in stare sa scot un singur cuvant pe gura, da mite sa mai si spun ceva inteligent si haios. Sau, worst case scenario, ma gandesc cum i-ar placea lui sa fiu, si ajung sa joc un rol bazat pe niste presupuneri si bineinteles ca dau cu bata in balta din cauza asta.

Da, stiu teoria…just be yourself! Well, what happenes when yourself isn’t good enough? Adica as putea sa rusinez orice baiat pe care il cunosc in materie de fotbal (poate mai putin pe R.R si pe Adi); cand joaca Steaua poti sa dai cu bombe langa mine, ca nu m-as prinde; imi plac cartile cu pirati si filmele cu vampiri, chick flick-urile si filmele de groaza; nu suport muzica house; nu-mi place sa mi se spuna ce si cum sa fac; stau foarte prost la capitolul incredere si as putea sa vad M.A.S.H. de 200 de ori fara sa ma plictisesc; citesc carti politiste; prea multa lume imi spune ca sunt prea idealista si ca ar trebui sa vin cu picioarele pe pamant; unii se plang ca sunt prea ironica; sunt incapatanata si am un temperament care joaca hopa-mitica in functie de starile mele emotionale…and so on and so on. And these are just a few of my „qualities”.

Ma duc sa-mi ascult noua melodie preferata, pe care o s-o impartasesc si cu voi, si daca pur intamplator nimereste pe blogul asta tipul de care va vorbeam…il rog sa ma contacteze, daca nu s-a speriat pana acum.

Deci daca ai fost azi in Red Lion…astept un semn.

Later Edit: This is so Serendipity!!!!


Reclame