Urat afara. Ploaie de toamna tarzie.   Dor de noi…de noi cele 7 minuni ale lumii raspandite prin colturile umbrite ale facultatii de comunicare si relatii publice pentru a putea susotii in liniste. Ciudat..lumea pe atunci parea mica iar noi aveam de gand sa o cuprindem pe toata cu imaginatia. Acum parca am obosit. Ne rezumam la munca plina de cangrene de zi cu zi. In fata ni se dezvaluie acum alte perspective si idealuri, poate la fel de frumoase dar care apartin deja unor oameni maturi si responsabili. Inainte parca unica responsabilitate era sa nu ne intoarcem pe prea multe carari din cluburi. Ma doare si acum sufletul de Dara care a dat o frumusete de cap de taxi-ul ce astepta rabdator sa ne culega de pe strada dupa o betie crunta.

Apropo de maturizare, unele lucruri nu se schimba deloc. Iata un exemplu foarte graitor de sclav pe plantatia artei culinare. ( nu de alta dar tonul nostalgic il lasam pentru momente de intensa deprimare)

Se ia una bucata persoana de sex feminin de 23 de primaveri si jumate si se pune in fata unei tigai cu una bucata pui zemos aruncat intr-un castron. Se purcede in operatiunea de taiere, injunghiere a puiului care se arunca strategic in tigaia umpluta cu apa. Se pune la foc mic si se astepta fierberea. Toate bune si frumoase daca in acest timp activitatile cotidiene nu ar fi atat de solicitante incat sa omit existenta amaratului pui pe aragaz. Rezultatul: o grozavie de mortaciune asezonata cu arsura din belsug. Deliciul preparat cu atata suflet pe care am omis sa il mai pun , este pus in farfurie sarat si mancat cu paine din belsug. Macar sa mor de stres si nu de foame.

Ma declar purtatoarea drapelului generatiei semipreparate care incet , incet ia locul pe postamentul gastronomiei generatiei zacusca si muraturi. Muratura preparata in bucataria proprie va devenii obiect de muzeu spre care vor fi aruncate priviri curioase de catre urmasii nostrii.  Daca nu aveti batrani..cumparati-va. ( si dati-mi si mie o muratura)

Reclame