In timp ce gandeam acest post m-a claxonat un gigel intr-un Cielo alb, care dorea sa ma dau din calea lui (caruia, bineinteles, i-am transmis numai urari de bine), am trecut pe langa un nene care isi facea nevoile in parcarea de langa statia de metrou, again, am acordat prioritate unui catel, care mergea si el pe bordura ca sa nu se murdareasca de noroi pe labute si m-am impiedicat pe scari la metrou, inca sunt atleta, am reusit sa sar 5 trepte. Life is definitely going my way!

Oricum, nu despre asta vroiam sa scriu. Eu vroiam sa povestesc ce prieteni extraordinari am si cum s-au mobilizat in ultimul timp sa-mi creasca my very low, under sea level, self esteem. Eu ma intreb in continuare de ce ma plac oamenii si ce ii face sa stea in preajma mea.

Multumesc pentru suport!

Reclame