Astazi a fost una din zilele incarcate din viata mea de vanator de job-uri( imi pare ca suna mai bine decat somera, casnica sau fara loc de munca). Am avut un program incarcat, a trebuit sa ma trezesc la 10, sa ma uit pe site-urile de job-uri, sa mai aplic la ceva ( nu mare lucru, ca e criza) si apoi sa plec in graba pentru ca trebuia sa ma intalnesc cu Dara sa mergem la un targ de joburi, cel de la Sala Palatului, Angajatori de Top.

Toate bune si frumoase, mergem hotarate sa lasam cat mai multe CV-uri pentru a gasi un job potrivit pentru doua fete, overqualified ca noi:D.La targ lume multa, ca doar era intrarea gratuita, care mai de care sa ofere cv-uri, sa ia pliante, sa puna intrebari, erau cozile ca la carne pe vremea lu’ Ceasca. Impresionate de multime ne-am gandit sa o luam in ordine, adica din mijloc:). Dupa cateva vizite si intrebari la angajatorii de top eram deja extenuate si nu gasisem nimic pentru noi. Nici macar un post in care am fi putut sa ne incadram. In fine, ne-am incarcat cu tone de materiale, am lasat cv-uri in stanga si in dreapta si am plecat multumite ca am facut-o si pe asta.

Era deja ora 16:00 cand ne-am despartit si eu mai aveam multe de facut. Asa ca m-am hotarat sa ma duc la biserica, ma gandesc ca Dumnezeu este mai rapid si o sa accepte cv-ul meu mai repede. Zis si facut, dar sa nu ma duc singura, trebuie sa am un mentor pentru a face lucrurile bine. In acest caz decid sa ma intalnesc cu o matusa. Am petrecut vreo 2 ore pe la biserica si am cheltuit si ceva bani.

Biserica era plina, oamenii erau nervosi si nerabdatori sa ajunga mai repede la icoane( era o coada imensa), se impingeau, faceau supoziti( precum duduia blonda ar fi intrat in fata, ce Dumnezeu, doar suntem in Sfanta Biserica, se auzea din spate susotind si sasaind prin proteza).

Intr-un final, ajungem la icoane, ne rugam cu evlavie si trecem mai departe. In timp ce imi asteptam colega de rugaciune, ca s-a hotarat ca are mai multe pacate ca mine si trebuie sa treaca pe la mai multe icoane, observ PR-ul ce se facea chiar in biserica.

Vreo trei doamne scofalcite, cu ochelarii pe nas, pix si foaie asteptau tinerele dudui doritoare sa dea un acatist, in speranta ca se vor marita cu Fat Frumos. Si iaca aci strategie: babuta flutura foaia, baga 50 de mii in san si intreaba duduia ce isi doreste sa scrie in acatist,ca numai ea stie cum, ca sa o ajute Dumnezeu.

De acum incolo stiu cine e PR-ul lui Dumnezeu si se pare ca strategia de publicare a articolelor ( acatiste) este aceea de a plati, nu prea merge cu vorbaria oricat de bun ai fi. Nici chiar eu nu cred ca as putea sa scap de plata cu tot cu farmecul meu si toate cuvintele pe care as incerca sa le scot intr-un minut. Babutele stiu meserie, garanteaza aparitia in ziarul lui Dumnezeu si trebuie sa ai incredere ca vor fi si rezultate:)

Doamne Ajuta!

Reclame