Dupa aproape doua luni de cand am intrat pe piata „suntem 7 frati acasa, asa ca da-ti-mi si mie un loc de munca” (tre sa fac ore de tenis si la anul sa ma inscriu in turnee de amatori….na, ma stiti pe mine, idei putine da fixe), am primit astazi al doilea telefon. Mi se pare mie, sau lucrurile astea merg extrem de incet?? In fine, miercuri se pare ca voi avea interviu. In italiana. Major panic attack. Nu pentru ca n-as sti italiana, ci pentru ca n-am mai vorbit ca lumea de cand am terminat liceul. Adica de mult. Intr-adevar, am mai vorbit cat am fost plecata cu bursa in Spania, dar nu cred ca se pune. Acolo vorbeam cu italienii despre fotbal, si cumva ma indoiesc ca asta va fi subiectul interviului.

Ma apuc sa citesc cotidianele italienesti….

Reclame