Din ciclul „Daca campu muncii nu ma vrea, eu il vreu„, va anunt ca nu, nu am luat postul pentru care am avut interviu in italiana la firma…sa-i zicem XYZ!!

Dar sa va povestesc cum a fost la interviu. M-am trezit plina de constiinta la ora 6. Interviul il aveam la ora 9 jumate, dar, asa cum cei care ma cunosc bine stiu, am o manie cu aranjatul….mai ales la interviu: cum imi fac parul, cum ma machiez (cat sa nu para ca mi-am dat cu bidineaua pe fata…si fetelor, voi stiti ca „machiajul natural” e cel mai greu de facut), cu ce ma imbrac, etc. Am vazut ca afara ploua, asa ca mi-am bagat picioarele si am mai dormit o ora (ora pe care o rezervasem pentru facutul parului…oricum nimic n-ar fi rezistat in ploaia aia, asa ca l-am prins in coada, ceea ce pentru mine e o blasfemie). In fine, plec plina de entuziasm la 8 jumate (desi pana la locul interviului faceam fix juma de ora)…sa insel traficul si sa dea bine ca ajung mai devreme/la timp. Nu mai spun ca pe drum pana la „locul adevarului” am cascat constant din 10 in 10 secunde…consecinta programului de vegetat acasa: obicei de culcat la 3-4, sculat la 12. Pana acolo, m-am fortat sa gandesc in italiana, macar sa am ceva exercitiu (asta, si pentru ca uitasem sa-mi pun Mp3 Player-u la incarcat).

Ajung, sunt invitata sa iau un scaun pe hol, mai apare o gigica venita pentru acelasi interviu, ia loc langa mine, initial zambim una la alta, dupa care intram in vorba. Na, trebuia sa fie mai bine decat sa stau sa repet fraze elaborate in italiana. Intre paranteze fie spus…ok, firma de HR care intermedia toata afacerea o fi ea intr-un apartament de bloc…da pana mea, am lucrat si eu la firma de HR….si acolo never ever nu se intalneau candidatii intre ei, nici nu asteptau pe holuri ca sa auda ce vorbeste directoru companiei cu una dintre colege (despre manageru de la firma XYZ, care inca nu venise, si trecusera 15 minute de cand ar fi trebuit sa intru la interviu). In fine.

Dupa vreo 20 de minute apare si nenea Directoru de la firma XYZ, se duce, vorbeste cu Directoru de la firma de HR (au venit fetele, cum sunt, ce si cine le intreaba, etc….not profi, not profi!!!!). Intru.

Buna ziua, buna ziua, io sunt cutare, mi se prezinta si ei (ca am avut interviul cu amandoi directorii, cel de la firma de HR si cel de la firma XYZ). Ambii italieni. Of, incepusem sa uit cat de repede vorbesc italienii (noroc ca am antrenament cu Twinkle, care vorbeste la fel de repede in momentele ei de patos….numai ca macar ea vorbeste in romana). Eu concentrata sa inteleg ce-mi spune, sa gandesc raspunsu si sa-l si zic bine…

Prima intrebare, directoru firmei de HR: „De unde ai invatat italiana?„. Gandesc rapid sa sar peste partea cu „am invatat uitandu-ma la desene” (chestie care avea un mare succes pe vremea cand vorbeam cu italienii in ERASMUS), ii povestesc eu de liceu, de olimpiada, etc. Mi se mai pun cateva clasice intrebari de genul „ce vrei sa faci (cand o sa te faci mare)?„, „ce responsabilitati aveai la fostul tau loc de munca?”, etc. Ma intreaba „Care este primul lucru care iti vine in minte cand iti spun cuvantul affidabilità ( pe engleza: reliability, dependability, trustworthiness). Io stiu ca ar fi trebuit sa spun cu mandrie ” Numele meu mic este affidabilità!!!”, numai ca ma aflam intr-un oaresce conflict interior. Am vrut sa le zic : „Ba, asta e o treaba care nu se spune, ci se demonstreaza. Ca pe principiul asta pot sa va spun ca sunt si reincarnarea lu’ Mama Tereza!!!”. Da m-am abtinut. Intr-un sfarsit le-am zis ce reprezinta pentru mine cuvantul, si le-am zis si ca io cred ca-s si de incredere si responsabila.

Si intra in vorba nenea directoru de la firma XYZ :”Vad in CV-ul tau ca esti nascuta in 1985…poti sa-mi spui numele lunii?„. Io initial belesc ochii…asa… mai subtil. Ca sa intelegeti de ce aceasta reactie, va spun ca in CV-ul meu scrie clar: data nasterii – 16.05.1985!!! Ma abtin din rasputeri sa-i zic „Ba, baiete!!! Io dau din gura aici de vreo 15 minute…in italiana…repede si corect…acuma chiar crezi ca trebuie sa ma intrebi cum se zice la luna mai???? Ceva mai relevant nu poti sa intrebi, daca tot vrei sa-mi testezi cunostintele de vocabular???” In fine. Il intreaba HR-ul pe celalalt daca vrea sa continuie interviul in engleza, ala zice ca nu, ca in CV am trecut Italiana 9 si Engleza 9 si din moment ce italiana o vorbesc asa bine, inseamna ca si engleza o vorbesc la fel (ma abtin sa-i zic ca de fapt o vorbesc chiar mai bine) La revedere, sa aveti o zi buna, etc….

Mi s-a spus ca o sa ma anunte cam intr-o ora-doua, ca aveau nevoie de cineva care sa inceapa de a doua zi, si m-au trimis acasa. Toata treaba asta n-a durat mai mult de 15 minute. Acuma, correct me if I’m wrong, da mie sincer un interviu de 15 minute chiar nu-mi inspira mare incredere…cu atat mai putin cu intrebari relevante de genul ” cum se numeste luna in care te-ai nascut?”. Si jur ca m-au intrebat si ce zodie sunt….probabil cu zodia asta oamenii simt nevoia sa se specializeze….si asa apare conceptul de „ASTRO-HR” …..and coming soon to a company near you: „Feng Shui HR”

M-am dus acasa, m-am pus la un film, si am primit binecunoscutul telefon de „Thanks, but No, Thanks!!”

Oh well….another day, another search on ejobs, bestjobs, hipo and myjob!!! Viata de somer e dura 😛

Reclame