Cand m-a facut mama si tata era un moment boem de iarna, unde fulgii de nea curgeau lent, impletindu-se cu razele soarelui ce avea rabufniri palide de personalitate. Cand am scos primul oracait dupa 9 luni de gestatie era vara, iar mirosul brizei marii imi ajungea inca de pe atunci la nari, desi eram parcata cu carutul pe asfaltul infierbantat al unui Bucuresti dogoritor.

Cand am crescut mai mare, am urmarit firul aventurier al cocotarilor in copaci sau pe garduri, urmarind prieteni imaginari sau salvand universul de la prabusirea in neantul iluzoriu al lipsei de imaginatie.
Cand am crescut mai mare..am urat matematica…din toata fiinta mea si cu toate puterile mele de entitate minuscula ce isi intemeia o existenta in aceasta realitate pragmatica. Am urat-o din cauza umilintei de a suporta zile intregi de transpiratie mentala, scurgeri de creier in printre calculele serbede pe care autoritatea tutelara ma obliga sa le fac, in defavoarea unei plimbari sub cerul liber cu prietenii strazii.
Asa am ajuns sa refuz cu indarjire orice participare la olimpiadele de matematica ce imi puteau aduce glorie si magna cum laudae. Am preferat visele sordide ce imi epuizau mintea sturlubateca si calatoare si ma lasau sa gravitez in ubicuitatea lumii mele interioare.
Dupa ani si ani, iata lovitura vietii: curs de finantarea afacerilor la masterat. Printre expectorarea verbala iata ce am retinut: valoare nominala, anuitate, credit de scont, rata interna de rambursare, o intreaga cacastoare de termeni economici al caror inteles mintea mea de sorginte filologica nu le pricepe intelesul. Sau poate le-ar pricepe daca autoritatea pedagocica ce tine un curs de masterat nu ar trata toti studentii ca economisti de sange pur, carora nu le scapa prin gaurile din minte semnificatia unor astfel de termeni.

Ar trebui sa imi regandesc viata de la inceput si sa strecor si cateva muraturi economice pe care sa le diluez prin minte si sa le strecor in stomac fara sa regurgitez ulterior. Dar , desi timpul pentru invatare nu a trecut, a trecut cheful si rabdarea de a asculta profesori plini de terminologii tehnico-fantastice, care dintr-un exces pentru cultivarea de informatii , uita sa mai impartaseasca si cu altii din pretioasa lor stiinta si se aseaza expectativ cu gusa in sus, asteptand laturile inforrmationale ale unui student bulversat de nestiinta provenita din lipsa de interactiune cu un astfel de domeniu. Unde mai pui ca la rugamintile exprimate de gurile uscate de atate deshidratare informationala, de a explica termenii, domnul profesor atotstiutor varsa din grai direct in plosca cu excremente deontologice: Eu trebuie sa imi termin de predat toata materia.

O sa raman boema…si pura ( cum ar zice un fost profesot din facultate).

Reclame