Din ciclul ce e in stare sa faca omul din dragoste, rasucim cutitul in rana ratiunii terfelite si umilite de simturi si parafrazam un celebru citat:”Daca dragoste nu e, NIMIC nu e”
La unii dragostea asta e substituita patologic de nebunie cronica. Numai ca ei nu stiu. Se cred peste masura indragostiti cu fluturasi zornaind agitat in stomac si ochi umpluti pana la refuz de culoarea dragostei nemarginite. Dar de fapt dragostea nemarginita e o crunta psihoza, patologic instalata intre sinapse, fluturasii din stomac sunt cutite gata gata sa fie aruncate in tamplele primei fufe sau fuf care indrazneste sa isi instaleze privirea pe pantalonul partenerului posedat de nemarginita iubire.

Primul simptom de maladie amoroasa este gelozia. Unii spun ca daca nu esti gelos nu iubesti. Psihologia moderna spune insa altceva, ceva despre incredere si sinceritate, despre gelozie ca lipsa a iubirii de sine, ca lipsa a increderii in tine…bla, bla, bla-uri stiintifico-metaforice…sau nu.
In orice caz una este palpaiala simtamantului de gelozie ce iti da tarcoale si iti coloreaza obrajii printr-un simplu maraton al tensiunii cardiace..si alta e obsesia, nebunia cronica, psihoza ca sigur te insala, pentru ca nu are altceva ce sa faca, decat sa te insele pe tine. Pare chiar o ofranda ce ti-o aduce la picioare: neprihanirea altor bipezi. De aici pana la despartire poate fi un drum foarte scurt si de la despartire la pierderea totala a ratiunii , un singur pas, o simpla entorsa de laba de picior ce trezeste abundenta violenta din noi.

Nu mica mi-a fost stupoarea, ba chiar atat de mare incat m-am simtit grotesc de naiva, cand am aflat ca practicile vrajitoresti de legare, cu ulcior, picior de iepure, fire de pe 7 morminte, sunt practici uzuale pe taramul fertil in sentimente „pozitive” al iubirii. Se practica la diverse case, cu diverse gradini, mai mici sau mai mari, pline de buruieni psihotice. De parca ulcica cu vraji va face ca sentimentele celui care a parasit sa bolboroseasca agitat in stomac si sa faca loc unei iubiri pure si neprihanite asa cum este sufletul omului in stare vegetativa.

Trecem de la picioare de iepure, fire de iarba de pe malul ultimului rau de la intersectia a doua bulevarde principale din mijlocul unei paduri la angoasa ratacirii de sine: sinuciderea sau obsesiva intrebare: eu de ce sa mai traiesc. Ne abtinem de la declaratii brutale, pentru ca nu te-a facut ma-ta si tac-tu ca tu sa te sincucizi ca un bou, sau vaca depinde de gen, la primul sclipocit mai puternic de iubire si ungem cu balsam inima amorezata profund, prinsa in mrejele desertaciunii fiintei: pentru ca Tu esti cel care conteaza, pentru ca trebuie sa descoperi iubirea de sine..pentru ca…eeeee…..calcate-ar trenu atunci daca esti atat de idiot/idioata incat sa iti tai venele pentru primul care te-a deflorat.mai adanc. Tare mi-ar fi placut sa spun asta acum cativa ani, unei prietene destul de nebune si de aiurite incat sa „rateze” patru acte de sinucidere: de 3 ori cu pastile ce au navalit vomitiv afara si odata cu o lama pe vene ( atunci m-am nimerit eu prin zona).

Nu in ultima instanta, onorat public, surprindem nebunelile fiintei, facand o scurta calatorie pe platourile celebrelor stiri cu caracter inaltator de la ora 5: Cutarescu si-a omorat din dragoste amantul/amanta pentru ca se juca cu putza in nispi la altul/alta. X-ulescu si-a ucis din gelozie partenerul de viata lunga si potential fericita pentru ca si-a frecat privirea de posterul cu Bradd Pitt.
Suntem inaltatori ca fiinte in spatiu, ocupantii unei pozitii de mare prestigiu pe caldaramul universal. As intelege de ce trupe compacte de extraterestrii ar simti dorinta de a ne analiza ca pe niste specii cu incalceli psiho-sentimentale. In dragoste totul este permis, in razboi doar ucizi, in dragoste rasucesti cutitul veninos in rana.

Reclame