Ieri am bocit cu lacrimi amare de crocodil, ore in sir, cu obrajii inrositi de atata fierbinteala….aproape ca mi-a fost dor sa bocesc asa, o defulare benefica si extrem de surprinzatoare pentru cei care m-au prins asupra faptului, cu lacrima in coltul ochiului si muncii-n barba.

Totul a inceput acum 3 zile cand al meu partener cu care impart o relatie de preacurvesc concubinaj aduce sub toarta bratelor 2 pisici birmaneze, luate de la tzata mamei lor si din grebla ucigatoare a vecinei.
Scopul acestei permutari de locatie pentru cele doua necuvantatoare mieunatoare era darea lor spre adoptie catre cineva iubitor si ingrijitor sustinut de pisici. Planul era unul atrusit numai ca….cele 2 persoane extrem de mature care s-au inarmat cu decizia gasirii unui stapan au renuntat dupa numai o zi de mieuneli simpatice si momente de tors. Unul devenise prin botez Sushi ( asemanarea cu un orez a fost definitorie) celallat Obama (un negru pufos si plin de alint).

Dupa 3 zile de coexistenta fericita, sunt anuntata de mama-soacra ca lui Sushi i-a fost gasit un stapan. Ramas singur fara consolare fraternala, Obama a inceput triluri mieunatice nesfarsite directionate cu exactitatea unui salt pisicesc, calculat matematic, catre inimile noastre rupte de durearea pierderii.

Rezultatul: o noapte nedormita la gandul ca Sushi al nostru se incovrigheaza ca un orez pe scobitoare, in bratele unui copil mofturos si razgaiat.
Am ramas cu Obama….inca nu stiu ce sex are, e prea negru si pufos…dar are nume rezonant.

Acum il am pe Bestiuta al Veveritei nebune in miniatura. Veverito punem de o nunta cu alai pisicesc?

Reclame