Un credincios, la sfarsitul vietii, a avut ocazia sa stea la masa cu Dumnezeu. Ca sa profite de moment s-a gandit sa-i puna cateva intrebari.
Prima intrebare a fost: Doamne, ce inseamna pentru tine 10 mii de ani?
Raspuns: O clipa.
Omul uimit de acest raspuns s-a gandit sa-i mai puna inca o intrebare.
Intrebare: Doamne, ce inseamna pentru tine 1 milion de euro?
Raspuns: Un banut.
Dupa aceste raspunsuri, omul lacom s-a gandit sa ii ceara o favoare lui Dumnezeu.

Intrebare: Doamne, da-mi si mie te rog un banut?
Raspuns: O clipa…

1 mai muncitoresc. Acum ca am din nou job, bineinteles ca am din nou liber de 1 mai, ce mandra sunt de mine, e foarte frumos sa ai o zi de 1 mai libera. In aceste conditii eu cu o parte din magic number 7 ne gandim sa facem si noi ceva de 1 mai. Cersenin avea deja planuri, ea a plecat la mare, mai ramaneam 6. Eu cu belladream luam joi hotararea sa mergem undeva de 1 mai si optiunile erau urmatoarele: iesim la cico cu toatele sau mergem la un gratar la taranoaia, undeva. Zis si facut contactez restul partilor si astept feedback. Din pacate inca o parte dintre noi isi facuse planuri, asa ca am ramas 5. Concluzia finala a acestei actiuni a fost sa iesim la cico, intrucat nu toata lumea se simtea prea bine ca sa mearga la gratar. A doua zi dimineata, in ziua de 1 mai muncitoresc cand eu m-am hotarat sa nu imi pun ceasul sa sune, pe la 11:30, vine la mine partea feminina a autoritatii tutelare ( ca sa-i spun asa) sa ma intrebe de planurile mele pentru aceasta vinere, eu pe jumatate adormita, pe jumatate ofticata ca m-a trezit, ii raspund in doi peri. Ea ma anunta ca impreuna cu autoritatea tutelara masculina vor merge la taranoaia pentru mici si bere si ca daca vreau sa particip la actiune, sunt binevenita:).

La auzul acestor cuvinte ma trazneste brusc ideea sa sun partile din magic number 7 ramase acasa, ca sa intreb daca nu cumva vor sa mergem la gratar. Zis si facut, pun mana pe telefon si incep sa sun si sa dau mesaje, raspunsurile nu intarzie sa apare si ne adunam 3 din magic number 7, care mai de care, cu micul, cu berea, cu samanta, cu sacul de carbuni sa mergem la taranoaia sa o punem de un gratar si de o tabla.

3 fete, 3 masini, cu parinti, boyfriends si catel ne indreptam catre taranoia care se gaseste la 30 de km de Bucuresti. Ajungem la taranoia si parcam masinile in fata curtii, toata lumea socata, 3 masini la mine la tara era ceva nemaivazut in sat, din moment ce in casa nu locuieste nimeni, pentru ca bunicii mei au murit si tata este singur la parinti, iar noi nu mergem asa de des. O fi auzit tot satul ca s-a strans multa lume in curte la mine, dar nu conteaza.

Inainte sa ne apucam de gratar, noi gagicile ne-am asezat pentru o tigara, un pahar cu suc si o samanta, timp in care partea feminina a autoritatii tutelare se agita sa puna de gratar. Dupa o tigara scurta ne-am mobilizat si noi: 2 barbati asamblau gratarul, unul scotea apa din put, iar restul de gagici se agitau sa pregateasca carnea. Am reusit sa facem gratarul si sa punem masa pentru a ne infrupta din buntatile fripte pe gratar. Dupa ce am luat masa ne-am asezat la o tabla, samanta, cola si bineinteles o tigara, tigara dupa masa.

Si in timp ce ne faceam linistiti siesta la soare, apar niste nori de ploaie, teoretic anuntati de meteorologi, dar in care noi nu credeam. Stropi de ploaie incep sa cada incet, dar sigur pe pamant, ceea ce l-a agitat foarte tare pe catelul nostru care nu suporta ploaia. Vazand ca nu e de gluma si ploaia nu se opreste ne-am mutat pe prispa casei unde era acoperit, dar ploaia a inceput si mai tare si vantul a adus picaturile pe tablele din lemn si ne-a gonit in casa.

Chiar daca afara ploua, nu ne-a impiedicat sa continuam jocul de table in casa pana cand usor, usor ne-am indreptat pe rand spre casa. Primii care au plecat a fost belladream cu prietenasu si catelul, pentru ca teoretic trebuiau sa ajunga la meci pe stadion. Apoi restul de gagici am ramas la vorba pana pe la 9 jumatate cand se oprise si ploaia si ne-am decis sa ne strangem si sa plecam si noi spre casele noastre. Zis si facut am plecat in tromba catre casa sub privirile curioase ale paysanilor de la mine din sat:).

Asadar, am avut un 1 mai muncitoresc reusit si chiar daca a inceput ploaia, am reusit sa manacam gratarul la fix:).

Poate va ganditi cum a fost pentru un Piar sa revina din nou in campul muncii? Ei bine am avut foarte multe emotii, ca oricare alta persona cred. Am ajuns dimineata la birou, unde am fost intampinata de noii colegi cu zambete si urari de bine, am fost condusa catre biroul meu si apoi mi s-au dat task-uri pentru ziua respectiva. Emotiile erau bineinteles foarte mari, dar am inceput usor usor sa ma acomodez. La birou agitatie mare in aceea zi, poate o sa credeti ca agitatia era din cauza mea, pentru ca abia venisem si eram colega cea noua. Ei bine nu, nu era agitatie din cauza mea, ci din cauza unei colege mai vechi ca sa o numesc asa. Colega mai veche era chiar pisicuta biroului, care era insarcinata. Toata lumea fericita, dar intre timp s-a intamplat un lucru groaznic, pisicuta aflata la prima ei sarcina, a si fatat intre timp la birou si nu o sa ghiciti ce s-a intamplat, pentru ca instinctele materne nu s-au trezit la timp pentru ea incat sa aiba grija de puiutii nou nascuti, acestia s-au evaporat. Dar cum credeti ca s-a intamplat acest lucru: ei la numar au fost trei, ca cei trei purcelusi din poveste, si pisica noastra ce credeti ca a facut: doi au murit pentru ca erau slabiti si ea ca mama nu prea le-a dat mare atentie, iar cel de-al treilea ramas s-a gandit sa faca o fapta buna si sa-l pape sa intre din nou la ea in burtica.

In aceasta situatie, toata lumea era ingrozita si subiectul era dezbatut in tot biroul si asta pe mai multe zile, asa ca venirea mea in echipa nu a putut sa faca foarte mari furori, datorita incidentului mult mai grav care s-a intamplat la birou. Eu nu prea ma pricep la pisici, dar se pare ca ar fi o situatie normala pentru o tanara mata. Asta este, om trai si o sa ne faca alti puiuti minunati pe care sa ii iubeasca, poate se mai maturizeaza si ea, e doar un animal nevinovat, cred ca nici nu si-a dat seama ce face.

Dupa cum bine ati observat in ultima vreme am cam disparut din peisajul blogului MagicNumber 7, dar acest lucru nu a fost o intamplare, ci s-a produs un lucru minunat, nu mai sunt job hunter, sunt angajat cu drepturi depline:).
In urma cautarilor am reusit sa obtin si un job bun, ei ma vor pe mine si eu ii vreau pe ei, nu mai este moto-ul daca voi nu ma vreti eu va vreu. S-a intamplat minunea si sunt super mega happy si la fel este si magic number 7 pentru mine:*. Cum s-a intamplat? Ei bine dupa 2 interviuri am cazut de comun acord ca putem sa batem palma si sa incep sa lucrez cat mai curand posibil. A fost minunat, angajatorul perfect, exact ce imi doream, ma place, ma apreciaza si stie ca am experienta sa imi fac bine meseria. Iar eu sunt si mai incantata pentru ca fac ceea ce stiu si ceea ce imi place:), lucrul la care ma pricep cel mai bine.

Acum sa vedem experientele viitoare, o sa muncesc ca sa demonstrez ca sunt buna la PIAR si merit job-ul pe care mi l-am dorit dupa indelungi cautari:).

Sper ca si voi sa va bucurati pentru mine si sa-mi tineti pumnii sa reusesc mai departe.

Noi sa fim sanatosi!

Din ciclul job hunting revin cu ultima experienta in materie de interviu, bineinteles ca nu as putea sa spun de angajare:).
Asadar big day, big interview with a big important agency. Ma trezesc de dimineata, ma machiez, ma aranjez, imi schimb de vreo 15 ori hainele si intr-un final ajung la o forma finala, cea mai reusita speram eu.
Cum o durere de cap si una de stomac s-au gandit sa ma atace fix in dimineata aceea, aleg sa iau taxiul in speranta ca voi ajunge mai repede si imi va fi mai bine, macar sa ma adun sa pot sa vorbesc la interviu.
Zis si facut ajung la locatie, traversez in speranta ca nicio masina nu o sa reuseasca sa ma opreasca pentru a intra in acel birou. Desi am ajuns la fix, receptionera habar nu avea despre ce vorbesc, asa ca m-a poftit intr-o sala colorata si m-a servit cu un pahar cu apa. Peste 15 minute se intoarce pentru a ma anunta ca va sosi imediat persoana in cauza, asa ca mai astept inca 30 in liniste cu paharul cu apa in fata. Intr-un final apar si persoana cu care trebuia sa sustin interviul:). O tanti foarte dragutza care a inceput sa citeasca cv-ul meu, bucuroasa fiind ca am adus unul. Dupa un moment de tacere, ma asteptam la intrebari cheie, insa ea a inceput sa ma intrebe despre toate companiile pentru care am lucrat si nu ce am facut acolo.

Dupa ce i-am explicat ce si cum s-a oferit si ea sa-mi vorbeasca un pic despre job si despre companie. Dupa ce a ispravit mica povestioara incerca sa-si la revedere si sa ma trimita pa, dar eu uimita de faptul ca nu am spus nimic relevant despre ce am facut eu de fapt si ce stiu sa fac, m-am gandit sa o opresc si sa mentionez ca nu am apucat sa explic exact care este experienta mea. In acel moment ea a spus ca si-a cam dat seama si este in regula, dar m-a lasat sa mai bat campii vreo 5 minute ca sa vad eu ca ea chiar a inteles.

Am plecat bulversata de la intreviu, dar cu speranta ca ma va suna si poate o sa am un interviu cu persoana care are de fapt nevoie de mine si care o sa-si dea seama cat de overqualified sunt:).

Om trai si om vedea, dar impresia mea este ca tanti a pus cele mai nepotrivite intrebari si nu a reusit sa afle nimic care sa ateste experienta mea de PIAR.

De cate ori nu ni s-a intamplat sa avem un boyfriend de care sa ne fi despartit urat sau pe care sa-l fi placut/iubit foarte mult incat sa ne bantuie mult timp amintirea lui si sa fim pregatite in orice moment ca vom da nas in nas cu el si trebuie sa aratam mai bine ca niciodata. Ei bine cred ca foarte multe dintre noi am trecut prin acest tip de experienta, si daca nu, nu e niciodata prea tarziu.
In acest sens am avut si eu un interviu chiar in cartierul si pe strada unde locuieste un fost boyfriend ( ca sa-i zic asa), care m-a chinuit destul de mult si atunci cand am incetat sa mai comunicam, el mi-a spus ca e super ok sa fim prieteni, sa avem o eventuala relatie profesionala si sa trec peste asta ca si cum m-as fi impiedicat, am cazut si m-am ridicat. Din pacate pentru mine lucurile nu au stat chiar asa, dar acum a trecut.:)Evident ca atunci cand am aflat adresa interviului m-am dus imediat cu gandul la faptul ca l-as putea intalni si in pana sa ajung la interviu am avut diverse scenarii in care orice barbat era el, orice masina marca respectiva era al lui, oricine ma intreba de vorba era el.

Toate bune si frumoase si am fost la interviu, dar dupa ce am plecat de la interviu fiind mult mai linistita si uitand de el, m-am pus pe telefon. Bineinteles ca se spune ca atunci cand nu te mai preocupa ceva, fix atunci ti se intampla, in timp ce mergeam alene cu telefonul la ureche si cu o mana in buzunar, cineva ma striga si vazand ca nu ii dau atentie ma intreaba in stilul caracteristic: Hei, nu mai bagi lumea in seama? Alba la fata si totodata crezand ca mi se pare, ma intorc si il vad pe el, statea in spatele meu cu un zambet ancorat pe fata, asa ca atunci cand m-am intos m-am lovit fix de el.

Profitand de ocazie s-a gandit ca ar fi ok sa ma ia in brate si sa ma sarute, ceea ce pe mine m-a bulversat cu totul. Dupa ce mi-a dat drumul am inceput sa vorbim, fara sa imi dau seama ca de fapt eu nu vreau sa fiu in preajma lui, bineinteles ca parul nu mai imi statea asa de bine, dupa ce mi-am dat cu mana prin el din cauza nervozitii, probabil ca machiajul se intinsese si pantalonii erau sifonati, dar era prea tarziu. El in schimb arata bine, parca mai inalt ca niciodata ( are vreo 1.90), asa ca s-a gandit sa ma duca acasa, sau sa ma lase pe drum, avea de lucru si nu putea sa stea ( ca de obicei, foarte putin timp pentru mine), dar putem sa ne vedem la o cafea mai tarziu, eventual as putea sa vin la ziua lui care e in curand( in acest moment ma simteam ca in sex and the city, carrie and mr. big, remember?).

Am dat din cap la tot ce zicea el, uimita de faptul ca totusi ne-am intalnit dupa atata timp in care eu nu am fost in stare nici macar sa pastrez numarul lui de telefon sa-l sun( dar nici el nu a dat in branci). Acum stau si ma gandesc ce se intampla daca obtin jobul, oare ne vom mai intalni? Eu nu vreau sa fiu prietena lui, nu sunt de acord cu prietenia intre fosti, mi se pare un chin prelungit.

Acum, om trai si om vedea:)

Eu cu mine. Am stat bine si m-am gandit ca in ultimul timp nu am avut deloc timp de mine, nu am reusit sa comunic cu eul meu interior si sa imi dau seama cam ce isi doreste el. Nu m-am gandit decat la job si la modalitatile de obtinere ale acestuia. Asa ca odata cu venirea primaverii, pentru ca ploaia s-a oprit si este cald afara, m-am gandit sa am o discutie lunga cu eul meu si sincer nu prea mi-a placut ce am descoperit. Eul meu este suparat pe mine ca nu mai stiu sa traiasc, nu mai stiu sa ma bucur de lucrurile mici care se intampla in viata mea, nu mai stiu sa ma bucur de viata si site-uri precum ejobs, bestjobs si altele de gen mi-au acaparat toata atentia si timpul. Poate ca ar trebui sa ma opresc, sa ma gandesc bine daca asta este ceea ce vreau, poate ar trebui sa ma calmez si sa astept, dar pe de alta parte nu pot sa stau linistita, cu mainile in san in speranta ca Fat-Frumos al directorilor va veni intr-un Q7 alb si ma va implora sa lucrez pentru multinationala lui.

Asa ca am decis sa ma stresez in continuare, sa merg cu acelasi entuziasm la interviuri, bune sau rele, dar pe de alta parte sa mai citesc o carte, sa rasfoiesc o revista, sa vad un film interesant, sa merg la cinema, poate sa imi fac mai mult timp pentru prietenele mele, sa stau o clipa pe o banca in parc sa admir oamenii si natura, sa nu mai alerg dupa metrou, sa imi ascult mama cand vorbeste si sa ma ocup de mine, atat de corpul meu cat si de mintea si inima mea. O sa fiu mai atenta la ce se intampla in jurul meu si nu o sa mai ies de la un interviu recapituland lucrurile pe care le-am spus si pe care nu le-am spus, dar ar fi trebuit sa le spun, sa imi pun intrebari de genul oare m-a placut, oare chiar ma va suna, sa fie asta viitorul loc de munca?

De acum inainte am sa ies de la un interviu mandra de mine si de tot ce am spus in cadrul interviului, si o sa ma gandesc sa imi sun prietenle sa le povestesc cum a fost, fara sa ma mai gandesc daca acesta reprezinta interviul care imi va asigura viitorul loc de munca si cum ar fi…
O sa invat sa pretuiesc mai mult viata si pe mine insasi. Sanatatea e mai buna decat toate! Daca esti santos poti sa faci ce vrei tu cand vei fi mare, poti sa te faci chiar si apartament:)). Prietenele stiu de ce!