Barbatii si gratarul

Cand un barbat se declara pregatit sa preia prepararea gratarului, se
declanseaza urmatoarea serie de evenimente:
1) femeia cumpara mancarea
2) femeia face salata, pregateste legumele si desertul
3) femeia pregateste carnea pentru gratar, o asaza pe o tava, impreuna cu toate celelalte ustensile necesare si o duce afara, unde barbatul sta deja asezat cu o bere in mana in fata gratarului.

Si aici vine punctul cel mai important al intregii desfasurari:
4) BARBATUL ASAZA CARNEA PE GRATAR!
5) apoi mai multe activitati de rutina, femeia aduce farfuriile si tacamurile afara
6) femeia informeaza barbatul ca mai e putin si carnea se arde
7) el ii multumeste pentru aceasta informatie importanta si mai comanda
totodata inca o bere la ea, in timp ce el se ocupa de situatia de urgenta

Si apoi inca un punct foarte important!

8) BARBATUL IA CARNEA DE PE GRATAR SI O DA FEMEII!
9) apoi urmeaza din nou rutina. Femeia aranjeaza farfuriile, salata, painea, tacamurile, servetelele si sosurile si aduce totul afara pe masa.
10) Dupa masa femeia elibereaza masa, o curata, spala vasele

Si din nou, foarte important!!!:
11) TOTI IL LAUDA PE BARBAT PENTRU CALITATILE LUI IN ARTA GATITULUI SI II MULTUMESC PENTRU MANCAREA SUPER BUNA!
12) Barbatul o intreaba pe femeie cum i-a placut faptul ca nu a fost nevoita sa gateasca si cand observa ca ea e cam botoasa, ajunge la concluzia, ca pe femei nu le poti multumi oricum niciodata.

Si seara eventual te intreaba de ce nu ai chef…. 🙂

Long time no see boys and girls!

Recunosc ca nu mi-am mai facut timp pentru a scrie si mai ales nu am avut energia necesara. Totusi, simt ca am tradat scopul infiintarii acestui blog: my dearest 6 girls. Cum mentinerea la curent cu ultimele evenimente din viata noastra in timp real devine tot mai grea, ne bazam uneori si pe acest mod de comunicare. Marturisesc ca cele mai recente cuvinte rostite de our Jane, le-am citit aici Bucharest Stories

Jane, we miss you, revino pe pamant, acolo printre stele nu prea ne intalnim!

Din pacate, inca nu avem o clinica pt dezalcolizare care sa trateze workaholicii prin zona din cate stiu. Daca se infiinteaza una, va rog sa ne anuntati, avem deja un pacient. She needs a life and to  have fun!

Kiss

Odata cu schimbarea anotimpului apar noi elemente in peisaj: floricele colorate, bucati mai mici de materiale afisate, zumzetul motoarelor si al manelelor ce ne indulcesc papilele auditive venite din ultimele achizitii decapotabile. Si nu in ultimul rand usa si geamurile  din apartament care vibreaza deoarece un Gigel si-a scos la plimbare in mijlocul noptii masinuta pe care i-a cumparat-o taticu special pt acest anotimp. Lucky me! Din pacate, caldura ma impiedica seara sa tin geamurile inchise si ma voi delecta in continuare cu aceste simfonii. Mai mult, nici macar daca as inchide ferestrele, nu s-ar asigura liniste deplina, nu de alta, dar nu toate apart. sunt echipate cu sistem de izolare fonica. 

Apropo de cocalari, nu puteau sa lipseasca pitipoancele din peisaj. De cateva ori pe saptamana, in zare se iveste un blit puternic al aparatului foto. Zic de cateva ori pe saptamana, intrucat nu urmaresc in fiecare seara fenomenul. La etajul 8 al blocului vecin o zuza, uneori doua organizeaza o sedinta foto pt a actualiza portofoliul de pe hi5. Seara, cand incerci sa iei o gura de „aer” de oras, nu poti sa nu observi pitipoanca ce isi schimba toaleta, isi face poze in oglinda.  Este un adevarat ritual care dureaza o buna bucata de vreme.

Unde au ajuns tinerii din ziua de azi?  „Ce tristete!”, spune o replica celebra.. printre noi

Viata este ca un dans, uneori ai nevoie sa schimbi ritmul, parca simti ca te plictisesti si ai impresia ca este aceeasi melodie ca se repeta la nesfarsit? Cum sa treci de la un vals la un tango, la un r&b, un house, un hip hop, la o populara, sau mai nou pe ritmuri de ska ? Pai iti dai drumul la Mp3/la laptop/ TV si apesi un buton/platesti intrarea in club, iti pui costumul de dans, toalele sexy de seara sau gasesti o nunta/ un botez, suplimentezi la masa si se rezolva. Ma intreb uneori de ce ai nevoie de pantofi de dans, de o muzica buna si de o locatie speciala. Cred ca ne-am descurca in picioarele goale pe iarba, fara vreo toala speciala pt dans si fara un gizmo electronic care sa ne ofera un playlist si sa ne pierdem vremea zappand prin el.
Precum dansul viata inseamna sa te adaptezi cu o sigura tinuta la mai multe ritmuri, sa te adaptezi cu un partener la diferite sincroane, sa ai energie pentru aproape toate dansurile, sa te descurci pe fiecare melodie la fel de bine si sa pui suflet in fiecare actiune. Asta insemna ca nu avem nevoie decat de trup si spirit…. Poti dansa oricand, oricum , oricand pe orice ritm. Este suficient sa poti si sa vrei cu adevarat.

Varianta asta este posibila si testata. Insa ce faci cand incepi sa simti asfaltul fierbinte sub picioare si te inteapa pietricele pe care calci? Cum ocolesti gropile? O alegi pe cea mai adanca si ingusta, sau pe cea mica si intinsa? Si daca nu ai timp sa alegi si pur si simplu iti apar in cale? Si cand ploaia care cade este rece si uda…rezisti pana cand iese soarele? Gasesti un adapost? Il cauti, sau astepti sa ti-l ofere cineva?

Ma gandeam ca nu am mai dansat de mult asa cum o faceam candva, ca nu am mai pus atata pasiune, viata in dans. Mi-am propus sa recuperez in seara asta. Va astept cu drag in aceasta seara. In jur de ora 1.30 va astept pe Drumul Binelui, nr. 13. Intrarea este gratuita, conditia obligatorie este zambetul pe buze, chef de viata si eliberarea de ce este material.

Trece timpul si odata cu el, parca trec si lucrurile care ne faceau sa radem. Mi-e dor de naivitatea unui boboc derutat in noua lume a studentiei, de naivitatea in speranta ca maine va fi mai bine, ca maine vom creste mari si vom schimba ceva. Mi-e dor de vremea cand o zi parea lunga cu un seminar si doua cursuri de seara, dintre care unul nu prea se punea intrucat o zi senina cu soare nu se petrece intauntru. Remember? O bluzita, o fustita si diverse accesorii ne asteptau pe magheru… Le auzeam strigatul din fundul salii reci si intunecate de curs. Parca ma chema inghetata… Hmmm, ce vremuri bune.

Viata de student pare asa departe, uneori ma gandesc ca au trecut vreo 5 ani, insa realitatea este alta… Imi lipsesc petrecerile in pijamale cu clatite, spaghete si cipsuri, cu fata obsedata de curatenie care nu putea sa doarma la 4 dim daca nu era curat in camera, de cea care statea cu … in gura- de fapt cred ca erau mai multe, ca doar ne placeau discutiile de genul asta, doar experimentam si noi experientele altora. Imi lipsesc noptile pierdute aiurea, purtand conversatii elaborate despre ultimele diete eficiente, despre colegul de la facultate care parca i-a aruncat azi un zambet trecator, de conversatiile eterne despre barbati si comportamentul lor la indigo. 

Imi lipseste formula intreaga, imi lipseste esenta adevarata. Uneori am impresia ca s-a pierdut pe drum, insa apare o raza de speranta, un comentariu stupid,  o evaluare a nr de kg al iubitilor, ale noastre sunt tabu :).  Unde sunt discutiile elaborate despre sex, despre curcubee, floricele si culori, despre I never had an.. sau I always have one?

Mi-e dor de energia de alta data, de naivitatea fiecarei clipe traita la maxim. Uneori am impresia ca nu mai cream amintiri, ca avem doar ce a fost, ca ne-am plafonat intr-un univers comod, de rutina, inca care ne pierdem pe noi insine. 

Oare unde suntem noi? Cele care eram? Unde sunt Brilliant Bugs? Unde e magia? Sper ca inca o mai purtam in noi si are nevoie doar de un polish pentru a iesi la iveala.

Kiss for all my girls.

„There’s something wrong with that level of perfection. It needs to be… violated”