Dau cu sapa


Sunt mandra de mine! Am reusit astazi sa nu plang.

Am sters din calculator orice urma ca am fost acolo. Am sters toate pozele, muzica si blogurile preferate din bookmarks. Am mutat tot ce am muncit intr-un folder care poate fi accesat de toti colegii. Am strans tot de pe birou. Mi-am muscat buzele cand au venit sa ma pupe si sa-mi ureze succes si mi-am pastrat o privire demna, chiar daca un ochi abil ar fi putut sa vada lacrimile din coltul ochilor. Mi-am ferit privirea, si apoi am zambit increzatoare, nestiind pe cine incerc sa pacalesc ca-mi este usor sa plec, ca am trecut peste. Las in urma doi ani de zile si colegi foarte dragi.

Am fost curajoasa azi… iar de luni ma asteapta un nou inceput, un nou birou pe care sa-l umplu cu jucarii, pixuri, foi, poze si sperante. Un nou calculator in care sa-mi ascund sufletul, sa-mi mut trecutul si sa-mi construiesc prezentul si viitorul. Ma asteapta un nou job, noi colegi si multe lucruri noi.

Curaj veverito, vin lucruri bune in calea ta!

Anunțuri

Ieri mi-am facut de cap. Mi-am permis mie insami in toata darnicia mea sa imi iau o zi libera de mers prin Bucuresti si facut una bucata pasaport (sper nebiometric) pentru vise de haladuire in strainatate. M-am gandit eu ca cine stie cum vine norocul peste mine si ma gaseste nepregatita. E la fel de grav ca si cand ar veni la mine Hugh Jackamn cu pantalonii in vine si eu as avea chilotii rupti. ( o prietena mi-a spus ca si-a luat un vibrator de la sex shop pe care l-a botezat Hugh Jackamn). Asa ca am hotarat sa construiesc premizele unei plecari in afara. Sunt in expectativa momentan.
In timp ce treceam ca o minge de tenis de la un organ institutional la altul ( politie, cec, serviciu pasapoarte) si savuram plimbarea cu pasi rapizi, infulecand zgomotul traficului si poluarea Bucurestiului, ma trezesc cu niste capete ce ies dupa o schela si incep sa se umfle in pepeni ca niste cocosi care au realizat ca sunt construiti doar dintr-un organ esential, si ala vai de capul lui si potential precoc.

” Blondoooo! Haoleu maca-ti-as!”
Ridic privirea inspre cer, sperand ca nu m-a strigat Dumnezeu blondoo, nu de alta dar El care le stie pe toate isi da seama ca de fapt sunt vopsita blonda si ca atare ma simt cu inteligenta la un nivel destul de mediu ca sa nu raspund provocarilor pline de precipitatii pestilentiale. Cand ma uit in sus, vad in toata splendoarea lor 3 ciumpalaci, cu cate 4 dinti in gura fiecare, cu cateva fire de par in cap si cu o moaca de oameni tampi salivand dupa persoana mea si rostind cuvinte vulgare. Ma uit cu atentie la ei si intr-un moment de revelatie suprema imi exprim toata consideratia fata de ei:
” Voi va luati de mine dar altu ma f…te, ceea ce voi nu veti putea face niciodata”
Mandra de mine si de moaca lor scursa pe schele ca o meduza racita ce isi prelinge corpul muciferic inapoi in apa, imi indrept cu hotarare pasii catre viitor. Un punct pentru mine, si o manevra de resuscitare rapida penis pentru ei.

Dau si eu cu nasul de realitate si vad cat de greu si obositor e sa faci primii pasi in viata profesionala. Din 12 pana in 17 martie am in program 4 targuri de vizitat…2 de joburi si 2 educative. Tot respectul meu pentru initiativa, dar cand vad atatea oportunitati de care nu ma pot apropia….mai ales din motive financiare…imi vine sa-mi bag toate unghiile in gat. E un cerc vicios: ca sa ai un job bine platit trebuie sa ai o educatie cat mai vasta/variata. Ca sa iti permiti sa ai o educatie care sa te scoata din turma ASE/SNSPA/Universitate, eventual sa studiezi la scoli de renume din afara, trebuie sa ai bani. Si ce se intampla cand nu ai? Te uiti lung la programele de studii oferite de Scolile de Business din Londra, Danemarca sau SUA, si te indrepti tarandu-ti picioarele catre standul ASE.

Asta ca sa nu mai vorbesc de subiectul MBA-urilor, care sar din 14.000 de euro. Pai o sa ajung eu sa fac un MBA decent peste vreo 6 ani, presupunand ca ma angajez curand si ca toti banii castigati intra in „Fondul Educational”.

Un Cambridge costa in jur de 700 de RON, un DELE aproape 800 de RON….La naiba, ajung sa platesc si ca sa demonstrez ca stiu limbi straine. Noroc ca atestatul de italiana mi l-am dat in liceu, intr-o vreme in care nu costa atat de mult. Sincer e de mirare ca sunt atatia tineri cu atestate in Romania.

Acuma despre joburi….sunt 2 categorii…fie internshipurile (care la mine nu se mai aplica avand in vedere ca am terminat facultatea si ca am ceva experienta de munca), fie joburile care cer vesnic cu cel putin 1 an mai multa experienta decat am eu. Da, stiu, e criza. Dar m-am saturat de cele 6 ore pe care le petrec aproape zilnic pe site-urile de joburi (toate cele 4 la care am cont), incercand sa gasesc ceva care sa mi se potriveasca si compunand scrisori de intentie personalizate. Incep sa visez cu ochii deschisi ca voi primi un mail cu subiectul „acesta este jobul tau perfect”….

Cum spunea o prezentare PPT care circula la un moment dat pe mail: „Doresc sa renunt la functia de adult si sa fiu …retrogradat…in functia de copil” (adolescenta a fost destul de dubioasa)

Maine…la RIUF!!! Uffa!!!!

Din legile lui Murphy:

Cand sefii vorbesc despre cresterea productivitatii, niciodata nu se refera la ei insisi.

Nu fi de neinlocuit. Daca nu poti fi inlocuit, inseamna ca nu poti fi nici promovat.

Accidentele au loc atunci cand doi oameni incearca sa fie destepti simultan.

Telefonul nu suna niciodata cand nu ai nimic de facut.

Orice poate fi incadrat la diverse.

Un birou curat este semnul unui sertar de birou indesat.

Colega mea de birou mi-a sugerat sa nu mai zambesc cand vorbesc pe mess cu oamenii… nu de alta, dar se mai prind si altii ca nu zambesc citind articole despre cifra financiara a unui client.