professional


Da!

In sfarsit campul muncii m-a adoptat la sanul sau, ca un parinte binevoitor catre fiica sa risipitoare (incep sa sun ca sor-mea :)), si dupa aproape 2 ani de leneveala si dulce trezire la ora 12, astazi am intrat si eu in randul oamenilor responsabili.

Ziua a inceput promitator:

Tata: „Hai, trezeste-te ca e 6:30″

Eu, zvarlind perna in directia generala din care venea vocea: „Nu recunosc decat o ora 6 pe zi, si asta nu e aia!”

Acestea fiind zise, mi-am adus aminte ca trebuie sa-mi fac parul si sa ma machiez, asa ca am catadicsit sa ma ridic. Stiam ca va fi o zi buna in momentul in care m-am incurcat in plapuma, am cazut din pat si am ratat podeaua.

Toate bune si frumoase, ma fac gigea si ma indrept catre servici. Dupa o ora ajung, si fac si eu ca Imparatul Verde: „Ba, da departe mai lucrez!!!

In fine, fac cunostinta cu colegii (retin fix doua nume, la restul zambesc frumos si dau din cap), tre sa intreb unde e buda, sa astept ITstu sa-mi faca mailul (de parca eu n-as fi stiut sa-l fac), zic vreo doua de bine si de neamuri cand descopar ca pagina de yahoo e blocata si la fel si meebo, imi fac ochii ca la girofar incercand sa invat programele interne din miscarie rapide ale colegelor, neuronul protesteaza din cauza de lipsa de cofeina si de tutun cat timp incearca sa memoreze din prima toate detaliile programului pe care va trebui sa-l vand.

Respir, inspir, trec 2 ore. Deja gandul meu incepea sa zboare catre placerile nebanuite provocate de coborarea sinuasa a fumului catre plamani, de mangaierea gingasa a fumului in timp ce urca pentru a fi explulzat pe nedrept in aerul rece de afara, si dandu-mi seama de gandurile lirice provocate de un gest atat de prozaic precum este fumatul, realizez ca a trecut prea mult timp de cand am inhalat ultima gura de tutun, si planuiesc o corectare a situatiei. Insa aflu ca managementul este mai putin liric decat mine si se incrunta in fata unor asemenea obiceiuri. Cu alte cuvinte fumatul e banat in timpul programului.

Pierzandu-mi motivatia de a trai, ma asez din greu la loc pe scaun si ma uit la ceas: ora 11. Crap!

11:42 – Incep sa am ganduri prietenoase fata de momentele din liceu in care ne strangeam 8 fete langa geamul de la baie ca sa fumam. Inspectez budele, dar sunt prevazute cu sistem de detectare a fumului

12:23 – Ecranul calculatorului pare a fi inghitit de un nor gingas de fum straveziu. Raman pierduta in spatiu admirand unduirea delicata a norisorilor gri, minunandu-ma de nuanta lor argintie atunci cand intalnesc cate o raza de soare ratacita. Inspir adanc, cu narile fornaind ca o iapa in fata unui cotor de mar gustos, incercand sa adancesc senzatia paradisiaca a fumului.

12:35 – Realizez ca bat campii intr-un stil barbar. Incerc sa ma comport profesional. Nu-mi iese.

13:18 – Strecor nevazuta pachetul de tigari in cizme si o iau la fuga spre lift.

13:23 – I finally feel human again.

13:24 – Ma arunc asupra taskurilor zilnice cu un entuziasm nemaintalnit, degetele mele zboara de-a lungul tastaturii, internetul face eforturi sa tina pasul cu mine, ochii mei deslusesc fiecare detaliu.

15:06 – Privesc cu jind un geam deschis in coltul biroului. Socotesc unghiurile de vizibilitate si realizez ca nu pot sa trag 2 fumuri fara sa ma vada cineva. Incerc sa ma impac cu soarta-mi cruda.

15:48 – Colega din fata mi-a citit suferinta, si s-a oferit sa puna sare pe ranile mele. Aflu ca si ea fumeaza si ii spun ca ii iert orice daca imi descrie senzatia, pentru ca eu am uitat-o.

16:25 – Estimez care ar fi sansele sa primesc premiul Nobel pentru creativitate daca reusesc sa inventez tutunul lichid care poate fi introdus intr-o perfuzie. Arunc un ochi la mainile mele si ma demoralizez: eu nu am vene destul de vizibile incat sa-mi administrez singura perfuzia.

16:53 – Capitulez si ma indrept spasita catre lift.

17:00 – Ochii imi sunt limpezi, zambetul e la locul lui chiar daca gloss-ul s-a dus de mult, degetele mele fac furori pe taste.

17:59 – incep numaratoarea inversa, socotesc cate tigari pot suda de la sediul firmei pana la metrou. La naiba, doar 5!!!

19:08 – Intru in casa racnind ca din gura de sarpe „Baiete, sari cu bricheta ca tre sa fumez!!!!!!!!!!” („Baiete” fiind apelativul pentru partea masculina a autoritatii-mi tutelare)

23:10 – Am fumat o treime de pachet de tigari, am facut o baie cu spuma (n-am avut spuma de baie cu aroma de tutun, am folosit-o pe cea cu aroma de mure), si ma uit la meci. Viata e din nou frumoasa, dar doar pana maine de dimineata cand o sa trebuiasca sa ma trezesc la 6 ca sa-mi fac parul.

Noapte buna

 

Anunțuri

Pentru ca viata mea profesionala consta in navigarea pe internet in cautare de joburi, de asta o sa se lege si post-ul meu de astazi.

Stand eu frumos in fata calculatorului si frunzarind site-urile de joburi (pentru ca, nu-i asa?, vine cutremurul si trebuie sa fac rost de bani in caz ca imi crapa tencuiala), am descoperit un nou trend in cerintele de angajare: SA NU FUMEZI. Acuma ma scuzati, s-ar putea sa fiu eu un pic partinitoare, avand in vedere ca intru in cel de-al 8lea an de relatii amoroase cu tutunul, da asta mi se pare o prostie. Inteleg sa mi se spuna sa nu fumez in birou, sau sa nu-mi iau pauze de tigara (diger mai greu, dar sa zicem ca inteleg). Dar nu inteleg ce treaba au ei cu sado-masochismul meu fata de plamanii proprii. Adica daca eu ma duc la interviu si le arat ca stiu sa imi fac treaba bine, dar cum ajung acasa sudez tigara de la tigara…asta inseamna ca n-o sa ma angajeze pe mine, ci eventual pe cineva care e mai prost pregatit dar nu fumeaza? WTF? Astea sunt criterii de angajare?

„- adaptare la sarcini de lucru schimbatoare;

– echilibru emotional;
– NEFUMATOARE”

„Anuntul contine interviu online cu 3 intrebari:

Cate tigari fumati intr-o zi?
A) nefumator
B) maxim 10
C) aproape un pachet
D) mai mult de 1 pachet”

Pai fratilor, asta v-ati gasit voi sa intrebati?? Asta e criteriul de alegere al CV-urilor? Ce s-a intamplat cu vremurile bune in care te angajau in functie de experienta, studii, capacitati?

Vorbeam adineauri cu Veverita Nebuna si-mi spunea ca poate ca cer nefumatori ca sa nu-si ia atatea pauze de tigara. Pai in cazul asta ar trebui sa treaca la cerinte de angajare si „fara probleme cu vezica”, ca si asa pot sa-mi iau multe pauze de mers la toaleta. Sau poate ca se ingrijoreaza ca fumand, as avea pretentia unui salariu mai mare. Eu stiu ca as putea sa merg ca o floricica la interviu si sa le spun „Tutun? Eu? Blasfemie!!! Niciodata!!!„, o data ce ma angajeaza doar n-o sa ma concedieze peste 2 zile pe motiv ca fumez. Dar nu imi place sa mint, si sincer s-au dus vremurile din liceu cand imi ascundeam pachetul pe lift ca sa nu mi-l gaseasca mama.

Alta cerinta este sa fii WORKAHOLIC. Cu alte cuvinte sa stai, sa muncesti, sa mananci si sa dormi la mama companie, eventual si pe un salariu de nimic. Eu inteleg oamenii pasionati de munca lor, dedicati, and all that shit. Da’ pana la urma o viata avem, si sincer bunica-mea deja se gandeste sa-mi croiasca rochia de mireasa, nu vreau sa ajung sa-i spun „No, thanks, I’m already married…to my job„. Inteleg si orele suplimentare (atunci cand e cazul), dar munca e munca si viata e viata. Iar cand vad un job in care se cere sa fii workaholic, deja mi se aprinde beculetul de alarma: „Ba, astia vor sa ma mut cu totul in birou si sa nu cracnesc daca programul de lucru e de la 7 la 23, iar sambata si duminica de la 8 la 22!

A treia cerinta (pe care am vazut-o in cel putin 4 anunturi) este sa ai „ECHILIBRU EMOTIONAL”. Ce dracu inseamna asta? Sa nu izbucnesc in plans cand nu merge xeroxu? Sa nu fac dovada sindromului premenstrual cand ma streseaza seful? Si cum masurati voi asta? Macar imi dati niste teste sa ma distrez si eu raspunzand la intrebari? Sau ma credeti pe cuvant? Si daca e asa important pentru voi echilibrul emotional, cum stiti voi ca eu, Gigel sau Eurosina nu minitim cand spunem ca avem? Ca emotiile mele poa’ sa faca ca Hopa Mitica si sa vin sa ma angajati cu scopul precis de a va face viata un infern dovedindu-va ca NU am echilibru emotional. Dar daca am echilibru emotional si n-am studii ma angajati?

S-a lansat www.smark.ro – un nou produs dezvoltat de Blue Idea (compania care detine in portofoliu si www.IQads.ro, cel mai citit site dedicat industriei de advertising) si F5 (divizia new media a Realitatea-Catavencu)

 Din comunicat:

Pe termen lung, SMARK isi propune sa devina un etalon de „smart marketing” prin crearea, pentru membrii SMARK, a unei platforme complexe de informare si consultanta in domeniu: publishing, evenimente, rapoarte de cercetare.

SMARK este, in momentul acesta, singurul produs editorial dedicat exclusiv industriei de marketing din Romania. Ne dorim, prin abordarea editoriala nisata – ma refer aici la analize de piata, interviuri sau editoriale scrise de specialisti in fiecare sub-domeniu al marketingului – sa ne distantam de continutul generalist existent in publicatiile de pe piata si sa venim cu informatii specializate si, in acest fel, mult mai utile comunitatii pe care incercam sa o cream prin SMARK, a declarat Ruxandra Gubernat, redactor-sef.

 Componenta de publishing, adica SMARK.ro, este doar o parte din ceea ce ne propunem sa realizam prin acest proiect. Am pus bazele unei structuri care se va implica activ in generarea de business intelligence in zona de marketing, constand in proiecte complexe de cercetare in partneriat cu o serie de companii respectate in domeniu. Mai mult, ne vom canaliza resursele spre generarea de know-how, prin crearea unor platforme de training de specialitate si facilitarea interactiunii intre cei pe care ii numim generic marketeri”, a completat Costin Radu, managing partner Blue Idea.

De pe site:

Care sunt avantajele membrilor Smark?

 

 Devenind membru Smark poti accesa continutul pe care il doresti. In plus,

 

 –    ai acces la knowhow-ul unor recunoscuti profesionisti din industria de marketing, atat locali, cat si internationali

–    ai acces la analize pe industrii si studii de caz din industria de marketing

–    afli din timp despre cele mai noi evenimente ale industriei

–    afli despre posibile oportunitati privind cariera ta in marketing

–    esti la curent cu cele mai noi miscari din industria de marketing

–    poti interactiona cu alti profesionistilor in marketing si poti lua parte la comunitatea specialistilor in domeniu

–    primesti periodic, sub forma newsletter-ului saptamanal, continut de calitate pe teme de interes din marketing

–    poti fi invitat la evenimente de profil

–    primesti informaţii privind cele mai avantajoase oferte de produse (exp. cărţi de specialitate, DVD-uri, rapoarte de cercetare etc.)

 

Eu una am devenit fan al acestui site. Am gasit aici informatii extrem de interesante, o abordare noua, un content bogat si focusat pe zona de marketing si case studies ale unor adevarati guru din domeniu: Seth Godin, Mark Earls, John Griffiths si Al Ries.

Din ciclul „Daca campu muncii nu ma vrea, eu il vreu„, va anunt ca nu, nu am luat postul pentru care am avut interviu in italiana la firma…sa-i zicem XYZ!!

Dar sa va povestesc cum a fost la interviu. M-am trezit plina de constiinta la ora 6. Interviul il aveam la ora 9 jumate, dar, asa cum cei care ma cunosc bine stiu, am o manie cu aranjatul….mai ales la interviu: cum imi fac parul, cum ma machiez (cat sa nu para ca mi-am dat cu bidineaua pe fata…si fetelor, voi stiti ca „machiajul natural” e cel mai greu de facut), cu ce ma imbrac, etc. Am vazut ca afara ploua, asa ca mi-am bagat picioarele si am mai dormit o ora (ora pe care o rezervasem pentru facutul parului…oricum nimic n-ar fi rezistat in ploaia aia, asa ca l-am prins in coada, ceea ce pentru mine e o blasfemie). In fine, plec plina de entuziasm la 8 jumate (desi pana la locul interviului faceam fix juma de ora)…sa insel traficul si sa dea bine ca ajung mai devreme/la timp. Nu mai spun ca pe drum pana la „locul adevarului” am cascat constant din 10 in 10 secunde…consecinta programului de vegetat acasa: obicei de culcat la 3-4, sculat la 12. Pana acolo, m-am fortat sa gandesc in italiana, macar sa am ceva exercitiu (asta, si pentru ca uitasem sa-mi pun Mp3 Player-u la incarcat).

Ajung, sunt invitata sa iau un scaun pe hol, mai apare o gigica venita pentru acelasi interviu, ia loc langa mine, initial zambim una la alta, dupa care intram in vorba. Na, trebuia sa fie mai bine decat sa stau sa repet fraze elaborate in italiana. Intre paranteze fie spus…ok, firma de HR care intermedia toata afacerea o fi ea intr-un apartament de bloc…da pana mea, am lucrat si eu la firma de HR….si acolo never ever nu se intalneau candidatii intre ei, nici nu asteptau pe holuri ca sa auda ce vorbeste directoru companiei cu una dintre colege (despre manageru de la firma XYZ, care inca nu venise, si trecusera 15 minute de cand ar fi trebuit sa intru la interviu). In fine.

Dupa vreo 20 de minute apare si nenea Directoru de la firma XYZ, se duce, vorbeste cu Directoru de la firma de HR (au venit fetele, cum sunt, ce si cine le intreaba, etc….not profi, not profi!!!!). Intru.

Buna ziua, buna ziua, io sunt cutare, mi se prezinta si ei (ca am avut interviul cu amandoi directorii, cel de la firma de HR si cel de la firma XYZ). Ambii italieni. Of, incepusem sa uit cat de repede vorbesc italienii (noroc ca am antrenament cu Twinkle, care vorbeste la fel de repede in momentele ei de patos….numai ca macar ea vorbeste in romana). Eu concentrata sa inteleg ce-mi spune, sa gandesc raspunsu si sa-l si zic bine…

Prima intrebare, directoru firmei de HR: „De unde ai invatat italiana?„. Gandesc rapid sa sar peste partea cu „am invatat uitandu-ma la desene” (chestie care avea un mare succes pe vremea cand vorbeam cu italienii in ERASMUS), ii povestesc eu de liceu, de olimpiada, etc. Mi se mai pun cateva clasice intrebari de genul „ce vrei sa faci (cand o sa te faci mare)?„, „ce responsabilitati aveai la fostul tau loc de munca?”, etc. Ma intreaba „Care este primul lucru care iti vine in minte cand iti spun cuvantul affidabilità ( pe engleza: reliability, dependability, trustworthiness). Io stiu ca ar fi trebuit sa spun cu mandrie ” Numele meu mic este affidabilità!!!”, numai ca ma aflam intr-un oaresce conflict interior. Am vrut sa le zic : „Ba, asta e o treaba care nu se spune, ci se demonstreaza. Ca pe principiul asta pot sa va spun ca sunt si reincarnarea lu’ Mama Tereza!!!”. Da m-am abtinut. Intr-un sfarsit le-am zis ce reprezinta pentru mine cuvantul, si le-am zis si ca io cred ca-s si de incredere si responsabila.

Si intra in vorba nenea directoru de la firma XYZ :”Vad in CV-ul tau ca esti nascuta in 1985…poti sa-mi spui numele lunii?„. Io initial belesc ochii…asa… mai subtil. Ca sa intelegeti de ce aceasta reactie, va spun ca in CV-ul meu scrie clar: data nasterii – 16.05.1985!!! Ma abtin din rasputeri sa-i zic „Ba, baiete!!! Io dau din gura aici de vreo 15 minute…in italiana…repede si corect…acuma chiar crezi ca trebuie sa ma intrebi cum se zice la luna mai???? Ceva mai relevant nu poti sa intrebi, daca tot vrei sa-mi testezi cunostintele de vocabular???” In fine. Il intreaba HR-ul pe celalalt daca vrea sa continuie interviul in engleza, ala zice ca nu, ca in CV am trecut Italiana 9 si Engleza 9 si din moment ce italiana o vorbesc asa bine, inseamna ca si engleza o vorbesc la fel (ma abtin sa-i zic ca de fapt o vorbesc chiar mai bine) La revedere, sa aveti o zi buna, etc….

Mi s-a spus ca o sa ma anunte cam intr-o ora-doua, ca aveau nevoie de cineva care sa inceapa de a doua zi, si m-au trimis acasa. Toata treaba asta n-a durat mai mult de 15 minute. Acuma, correct me if I’m wrong, da mie sincer un interviu de 15 minute chiar nu-mi inspira mare incredere…cu atat mai putin cu intrebari relevante de genul ” cum se numeste luna in care te-ai nascut?”. Si jur ca m-au intrebat si ce zodie sunt….probabil cu zodia asta oamenii simt nevoia sa se specializeze….si asa apare conceptul de „ASTRO-HR” …..and coming soon to a company near you: „Feng Shui HR”

M-am dus acasa, m-am pus la un film, si am primit binecunoscutul telefon de „Thanks, but No, Thanks!!”

Oh well….another day, another search on ejobs, bestjobs, hipo and myjob!!! Viata de somer e dura 😛

Dupa aproape doua luni de cand am intrat pe piata „suntem 7 frati acasa, asa ca da-ti-mi si mie un loc de munca” (tre sa fac ore de tenis si la anul sa ma inscriu in turnee de amatori….na, ma stiti pe mine, idei putine da fixe), am primit astazi al doilea telefon. Mi se pare mie, sau lucrurile astea merg extrem de incet?? In fine, miercuri se pare ca voi avea interviu. In italiana. Major panic attack. Nu pentru ca n-as sti italiana, ci pentru ca n-am mai vorbit ca lumea de cand am terminat liceul. Adica de mult. Intr-adevar, am mai vorbit cat am fost plecata cu bursa in Spania, dar nu cred ca se pune. Acolo vorbeam cu italienii despre fotbal, si cumva ma indoiesc ca asta va fi subiectul interviului.

Ma apuc sa citesc cotidianele italienesti….

Luata de acelasi val de furie care a trecut si pe la Veverita Nebuna, imi exprim totala incantare si gratitudine pentru tara in care traim. Ma simt coplesita de atatea sentimente patriotice pe milimentru de inima incat mi-e teama de un infarct. Nu de alta dar daca ma apuca va trebui sa imi gasesc singura cai de tratare ca doar atatia ani de subventie la casa de sanatate nu sunt suficienti pentru un tratament corespunzator.
Mai repede gasesc o ghilotina si imi toc fiecare ramasita de sentiment patriotic, le pun intr-un borcan la conservat amintiri si ma mut in Germania.
Cand romanii au descins ( sau descalecat) in frumoasa si mult prea primitiva Dacie nu au reusit se pare sa realizeze cum trebuie procesul de simbioza si sinteza ( adica imbarligare intre sexe) astfel ca noul popor format s-a dovedit a fi mult mai balcanic decat cerintele impuse de un oarecare bun simt. A iesit una bucata roman prezentat in traditia orala si culta ca fiind un taran cu sapa in mana si capu’-n curu vacii, cosind iarba si facand treburi necugetate cu oile ( nu eu zic, povesteste unu Marin Preda), taind mamaliga cu ata si sadind cepe si rosii pe care le dadea pe gat cu ajutorul unei palinci. Si tarani, si betivi.
A evoluat ea tara asta ce a evoluat, fie ca a fost scindata in 3 bucati ( principatele romane) fie ca a fost cotropita de magarii de turci, otomani si ulterior de magarii de nemti care ai naibii vagabonzi arieni cu sange nobil nu au putut sa ne cucereasca, poate ne mai spalam din pacate prin imbarligarea cu ei, un singur lucru ne-a tinut uniti: branza de vaca si blana de oaie – adica tocmai comportamentul din topor de care nu ne-am debarasat nici in ziua de azi.( numit azi printr-un singur cuvand – becalism)
Se ia una bucata Veverita (de-a dreptul) Nebuna si se cheama la autoritatea statului unde este anuntata ca o grava eroare a fost comisa in sistem in urma careia statul se simte fraudat. A existat o contributie mai mica decat cea obisnuita din partea numitei de mai sus in urma careia statul a fost prejudiciat cu 147 de ron. Veverito vezi ca te asteapta parnaiele ca tot face curat acolo sistemul juridic din Romania eliberand clanuri de mafioti care nu au comis nici o crima ci doar le-a mirosit respiratia atat de tare ca oamenii ( victimele) au cazut „CA” impuscati. In schimb se lucreaza intens cu transpiratie din abundenta sa se legifereze incestul. Deci putem sa ne-o tragem ( ca sa nu zic futem) linistiti cu parintii nostrii si sa nastem copii idioti, senili si handicapati ( si fizic si mental) ca va fi legal. In tot acest timp monstrul din Viena acuzat de incest si sechestrarea propriilor lui copii a fost condamnat de justitia „oarba” ( si necorupta) austriaca la inchisoare pe viata.
Ma duc azi la biserica , aprind o lumanare pentru natiunea romana..poate lumina lumanarii ma va conduce catre dreptate…deci ma va conduce catre emigrare. To be continued..sunt inca multe de spus.

Ieri si astazi am facut pe doamna profesoara si pe omul de cariera, care deja are o experienta relevanta pe care o impartaseste studentilor dornici sa afle direct de la sursa ce-i ala PR-ul si cum pot sa intre in aceasta lume minunata. M-am aflat intr-0 pozitie de putere si am povestit cu studenti plini de sperante si de entuziasm despre ce facem noi la agentia la care lucrez.

A fost dragut, m-am recunoscut in o parte dintre studenti. De fapt, oamenii cu care am stat de vorba se imparteau in 3 categorii: studentii entuziasti care isi doresc foarte mult sa invete si sa faca ceva practic, studentii care inca nu stiau pe ce lume traiesc si de ce este nevoie de o scrisoare de intentie pentru a avea o sansa la un interviu si studentii care vroiai foarte tare un job, orice fel de job si preferabil pe bani multi.

Sper ca am reusit sa ofer un input valoros copiilor si ca am reusit sa le transmit informatii valoroase, utile si de asemenea increderea ca daca depun efort pot sa reuseasca sa obtina ceea ce si-au propus.

Ieri si azi am comunicat foarte mult si am transmis multe informatii studentilor si viitorilor profesionisti in pr. Sper ca cine a avut urechi sa auda a prins cateva mici siretlicuri prin care sa te poti prezenta mai bine.

In facultate ar trebui sa existe un curs de brand personal si de marketing personal. Dragii mei, trebuie sa invatati sa va vindeti cat mai bine angajatorilor, trebuie sa folositi mijloace din ce in ce mai ingenioase pentru a ajunge acolo unde va doriti. Folositi internetul. Folositi informatia. Cautati informatia pentru ca ea este disponibila si invatati din tot ce experimentati.

M-am simtit bine in pozitia de a povesti eu si de a transmite eu informatiile.

Azi am fost doamna profesoara 🙂

P.S.: Fetele de la PRIME au facut o treaba foarte buna cu organizarea, au pus foarte mult suflet in acest eveniment si s-a vazut acest lucru. BRAVO!!!

Pagina următoare »