http://www.imdb.com/title/tt0118799/

Director: Roberto Benigni

Writers: Vincenzo Cerami (story) &
Roberto Benigni (story)

Release Date: 23 October 1998

Genre: Comedy | Drama | Romance | War

Cast: Roberto Benigni, Nicoletta Braschi, Giorgio Cantarini

Ma boscorodesc sincer ca pana acum cateva luni nici n-am vrut sa aud de filmul asta. Traiam cu impresia ca e un film de prin anii ’50, alb-negru si foarte plictisitor, asta pana cand mi-a povestit despre el o tipa pe care am cunoscut-o intamplator…si m-a facut sa vreau sa-l vad…ceea ce incerc si eu sa fac acum 😀

Povestea incepe cu Guido Orefice (Roberto Benigni), un tanar pe jumatate italian, pe jumatate evreu, care se muta intr-un mic orasel din Italia pentru a-si deschide o librarie. Guido e usor cam papmapau…naiv, optimist si idealist, ii plac ghicitorile si discursurile ample. Insa asa reuseste sa-i sufle logodnica de sub nas unui om de vaza al orasului, si sa se casatoreasca cu ea. Trec cativa ani, in care Guido si Dora (Nicoletta Braschi) isi vad de afaceri si isi cresc copilul de 5 ani, pe micutul Giosue (Giorgio Cantarini). Si de aici incepe de fapt actiunea filmului. Nazistii isi intensificau campania de racolare a evreilor, asa ca Guido, unchiul sau si micutul Giosue sunt ridicati si urcati in trenurile mortii. Dora cere sa li se alature, stiind ce-o asteapta si nefiind evreica. Way to show that a woman can have balls too….

Pe drum, Guido ii spune fiului sau ca s-au hotarat sa faca o excursie surpriza si ca asta e un serviciu de transport foarte scump, in care principalul e sa cunoasca cat mai multi oameni. (“Serviciul de transport foarte scump” fiind evident 100 de oameni inghesuiti intr-un vagon de tren in care n-ar avea loc nici 10 cai).

Cand ajung in lagar, Guido ii spune fiului sau ca se afla la un concurs, unde trebuie sa faci 1000 de puncte ca sa castigi un tanc maaaaare si frumos. Incepe sa-i parodieze pe gardieni, ii explica micutului Giosue ca pierde puncte daca se plange de foame sau ca vrea la mama si ii povesteste ca motivul pentru care gardienii sunt atat de rai si tipa atat de mult este pentru ca vor sa pastreze tancul pentru ei si sa-i sperie pe ceilalti « concurenti » sa se duca acasa.

Atunci cand nazistii hotarasc exterminarea copiilor (probabil nu mai voiau sa-i treaca pe listele de intretinere), Guido il ascunde pe Giosue si ii spune ca daca va fi vazut de vreunul dintre SS-isti, va fi trimis acasa si nu va mai avea sanse sa castige tancul. In fiecare seara cand se intoarce de la munca grea din timpul zilei ii spune fiului sau cum conduc ei in clasament, ii spune glume si povesti si ii da ratia lui de mancare, reuseste chiar sa-i transmita un mesaj sotiei lui ca sa afle ca fiul lor traieste.

In noaptea in care Aliatii urmau sa patrunda in lagar, in mijlocul nebuniei cauzate de retragerea trupelor naziste si incercarea de a elimina cat mai multi prizonieri, Guido ii spune fiului sau sa se ascunda intr-un fel de cutie de tabla si ii spune ca trebuie sa stea acolo pana cand n-o sa mai auda nici un zgomot, si ca astfel va castiga tancul si se vor duce toti acasa. Insa in incercarile sale de a-si gasi sotia, de a impiedica cat mai multi oameni sa se urce in camioanele care ii duceau la camerele de gazare si de a impiedica gardienii sa se apropie prea mult de locul unde era ascuns fiul sau, Guido este impuscat si moare facandu-l pe Giosue sa creada ca vrea sa-l pacaleasca pe SS-ist. Copilul este ascultator, asteapta rabdator in cutia lui pana cand este sigur ca nu se mai aude nimic in jur….iar cand in sfarsit indrazneste sa iasa….este intampinat de un mare tanc american care darama portile lagarului.

Am plans cu multa pasiune la filmul asta…si inca vreo jumatate de ora dupa ce s-a terminat. Cata putere, cat sange rece, cata tarie de caracter si mai ales cata dragoste iti trebuie sa reusesti sa fii optimist si sa faci glume in mijlocul unei asemenea orori. Cata forta sa ai sa nu te lasi doborat de panica, de lipsuri, de conditii. Cata ingeniozitate sa ai sa poti sa faci un copil sa creada ceva cu totul si cu totul diferit fata de realitatea crunta. Cand majoritatea oamenilor devin bestii in asemenea momente de groaza, cat idealism si cata credinta in valori, cat altruism sa ai sa poti sa ramai optimist, grijuliu si blajin.

Pana la urma, viata e asa cum o vezi, iar omul este exemplul suprem de supravietuire.

E un film ingrozitor de induiosator, asa ca va racomand sa-l vedeti cu servetelele alaturi. O, dar merita….