tenis


Budigai = chiloti, pentru cine nu cunoaste 😛

Din ciclul eu ma uit la tenis, da’ ce vad eu nu vede nimeni, azi m-am hotarat sa ma distrez un pic. Pentru ca Nadal avea meci usor cu Juan Ignacio Chela. No, si ce m-am gandit eu, ia sa facem o statistica sa vedem de cate ori isi scoate a lu’ Nadal chilotii din fund, ca doar asta e trademark-ul lui.

Rezultatul: 122 de chilotareli din partea lui Nadal. Mai adaug din oficiu un 30%, ca n-a stat camera cu ochii pe el tot timpul, si ajung la o aproximare de vreo 160 de chilotareli. Si asta intr-un meci relativ scurt, de 1 ora si 26 de minute, unde scorul a fost 6-2, 6-3 (adica 17 game-uri in total), si game-urile relativ scurte. Rezulta cam 9-10 chilotareli pe game. Pai din calculele astea, putem sa estimam ca in semifinala de la Australian Open cu Verdasco (aia de a durat peste 5 ore si 5 seturi…cu 59 de game-uri), Nadal s-a chilotarit de aproximativ 600 de ori….That gives a whole new meaning to beeing fond of ass.

Anunțuri

In afara de evidenta educare si incantare a ochiului (8 din jucatorii din top 10 ATP sunt foarte, foarte do-able :P….mai putin Davydenko care mie imi inspira o mumie cheala, si Monfils care arata ca o maimuta electrocutata….desi la cata brandu are….sa zicem ca se poate trece cu vederea). Comentatorii. Comentatoriii sunt absolut geniali….Cristian Tudor Popescu, Mihai Mironica sau Marius Chican…Iata cateva perle scoase din semifinalele de la Indian Wells (Federer – Murray si Nadal – Roddick) si din finala (Nadal – Murray):

Mingea e pe tusa. Federer a pus-o cu ochii”

“Acum Murray e cu autobaza pe fundul terenului”

“Sare mingea din Roddick ca din coltu’ mesei”

“Nadal rasuceste racheta asemenea aruncatorului de Bolas argentinian”, “Da, mai ramane sa si strige OLE la fiecare lovitura”

“Lu Nadal nu-I pasa cat e scoru, el da in minge, acolo”

“Roddick returneaza de pe picioare. Sta ca stalpu’”

Murray face folclor” (se certa cu arbitru)

“ In acest moment avem parte de un tenis jucat in 3: Murray, Nadal si vantu’

Ba, eu uneori imi pun serioase intrebari in privinta varstei mele adevarate….Adica buletinul meu arata vreo 24 de ani, dar de cele mai multe ori ma indoiesc sincer ca asta e adevarat…

Hai sa va spun de ce sar eu in sus de ieri seara.

V-am mai povestit de ideile mele fixe. Una din ele e tenisul. Treaba de care m-am apucat acum cateva luni (pe cand credeam ca Federer e un biciclist sau ceva de genu asta si Nadal fotomodel). Acuma nu va inchipuiti ca „apucat de tenis”  inseamna facut ore cu antrenor, invatat principiile de baza, studiat carti de tehnica, etc. Nuuuu….la mine „apucat de tenis” inseamna „hai sa pocnim mingea sa vedem care o da mai in sus„, „hai sa balangan racheta sa vad daca prin vreo minune nimeresc terenul advers„, etc. In fine, nu chiar atat de grav, dar exacgeram si eu pentru licenta poetica. Ideea e ca am inceput cu Zuza si gagica-su si cu BFF-ul, in incercarea de a avea o viata sanatosa si de a face sport macar o data pe saptamana. Am invatat ce-am invatat din meciurile de la televizor (sunt experta in tehnica scoaterii chilotilor din fund…majoritatea meciurilor vazute au fost cu Nadal 😀 ), si din citit articole pe internet. Pana una alta, am invatat sa dau in mingie, si chiar daca nu fac intotdeauna miscarea ca la carte, am inceput sa dau binisor. Gresesc insa atunci cand imi pun in cap sa incerc diverse scheme sau lovituri vazute la TV, fara sa stau sa trec prin uzul gandirii ca oamenii aia se antreneaza serios de zeci de ani. In fine.

Aseara, in cautarile mele pe internet, am descoperit Circuitul de Tenis pentru Amatori. Fericire maxima. Eu si BFF-ul entuziasmate pana la cer. Ideea e ca iti faci un card, si poti sa joci meciuri cu alti jucatori sau sa participi la turnee. Totul structurat pe nivele de cunostinte, de la 5 la 9 (unde 5 sunt aia care tin racheta de gat si 9 sunt aia care au facut sau se antreneaza sa faca tenis de performanta). Ne-am hotarat sa ne inscriem si noi, la cel mai mic nivel, evident, de frica sa nu ne facem totusi de cacao. Zuza si Boyfriendu s-au inscris deja (ea la 5 si el la 6). Desi credinta mea secreta e ca eu, BFF-ul si Zuza suntem pe undeva pe la 6 si Boyfriend-u Zuzei e pe la 7. Ma rog, noi sa fim sanatosi, oricum se poate promova.

Sunt jenant de entuziasmata de toata treaba asta, in principal pentru ca asa o sa pot sa imi satisfac si latura competitiva a caracterului, ca atunci cand joc cu BFF-ul, jucam la antrenament, la distractie, la testat de diverse chestii….na, asa de plaisir. Acu sa va spun si de reactia autoritatii tutelare cand i-am povestit de planurile mele de a deveni o noua Anna Kournikova.

Dara: ” Baiete, io m-am hotarat cu BFF-ul sa ne inscriem la turnee de tenis de amatori!”

Tata: „Io zic sa-ti bagi mintile in cap, nu de alta, da nu vreau sa te duci acolo sa fii ciuca batailor” (tata care in viata lui nu m-a vazut dand cu racheta)

Dara: „Hai, ma, ca promit ca nu te pun sa vii sa ma vezi ca sa trebuiasca sa stai cu palaria pe ochi de rusine, te chem doar la vreo semifinala, ceva

Tata: „Daca e pe-asa, inseamna ca n-o sa ajung niciodata sa te vad jucand!!!

Nu ma cheama Serena Williams, dar increderea autoritatii-mi tutelare e de-a dreptul induiosatoare!! (observati sarcasmul) Well, nu-i problema, mama BFF-ului e foarte entuziasmata….poate imi face galerie si mie!!

Oricum, sunt foarte foarte entuziasmata si abia astept sa inceapa turneele…caci daca la nivelul 5 nu sunt din astia asa ca noi, ci din aia care stiu ca racheta se tine de gat, atunci m-am scos 😀 Chiar si asa, va fi distractiv, pentru ca n-am jucat pana acum in regim de meci! Iar daca sunt intr-o zi buna… am chiar sanse!! Serviciul nu e prea puternic, dar il dau numai pe tusa (BFF-ul poate sa confirme), treaba care face ca mingia sa sara foarte aiurea sau prea jos. Cu reverul stau acceptabil de bine, mai ales daca nu mi-e lene sa ma pozitionez cum trebuie. Atunci, si daca sunt intr-o zi buna, nimeresc un rever in cross scurt care pica fix dupa fileu si iese in afara terenului. Cu forehand-ul…hmmm….tre sa tin minte sa ma pozitionez….si sa nu mai pocnesc mingea de parca as fi la baseball, dar la lovituri nu foarte rapide imi iese acceptabil. Am invatat si o bucata de voleu, da n-as paria prea mult pe asta. Iar daca adversarii imi dau mingii inalte…ha, am invatat si slice-ul si daca imi calculez mecanica bine, pot sa trimit mingia astfel incat sa lase dara pe teren si aproape sa nu mai sara!!! Abia astept!!!

Wimbledon, here I come!!!!

Ba, pe mine o sa ma omoare programu asta de la turneele de tenis din America. Fusu orar. E ora 3:30 AM si io ma uit la Nadal cum isi scoate chilotii din fund, si printre bucati i-o mai da si lu’ Tursunov.

Cum sad eu acasa si n-am ce face altceva decat sa visez cu ochii deschisi si sa caut joburi, am stat sa ma gandesc un pic cam care ar fi jobul ideal pentru mine. Sa va spun la ce concluzii am ajuns:

Marketing Manager la Steaua!!! Sau psiholog/agent motivator….baietii aia au serioasa nevoie de cineva care sa le bage mintile in cap si sa-i incurajeze inaintea, in timpul si la sfarsitul meciurilor. Pot sa le fac si pe amandoua, 2 in 1. De ce zic eu ca asta ar fi job-ul ideal pentru mine? Pai sa vedem…vreau sa lucrez in marketing. That’s a given. Tin cu Steaua (sunt chiar suportera infocata dupa parerea unora care s-au obisnuit sa-mi faca cadouri de gen cartea lui Oprisan sau cea a lui Vochin, materiale promotionale ale clubului sau pusculite in forma de mingie de fotbal)…ceea ce inseamna ca stiu pe de rost profilul consumatorului si stiu ce-si doresc suporterii (aviz amatorilor: nu, daca obtin vreodata slujba n-o sa pot sa-l dau afara pe Gigi din Ghencea). Ba mai mult, stiu istoria si valorile clubului pe dinafara…sunt o victima sigura. Plus ca vorbesc si spaniola, si cum in ultimul timp s-au tot adus fotbalisti care vorbesc limba respectiva (sau variatiuni pe aceeasi tema), as fi de real folos. Deja 3 in 1. Ma mir ca nu ma suna Argaseala deja sa-mi propuna postul. Hmm…desi daca stau sa ma gandesc bine, si Lacatus vorbeste si italiana si spaniola, deci nu stiu cam ce-as mai avea eu de facut…da na, 2 capete sunt mereu mai bune decat unul singur. Am fost in vizita pe Camp Nou si pe Bernabeu, as putea sa vin cu idei…and my BFF is gonna be the best architect Romania has ever seen, deci as putea sa pun o pila daca se doreste renovarea stadionului sau contruirea unuia nou.

Insotitoare a delegatiei romane la turneele de tenis! Vorbesc 3 limbi straine, ma pasioneaza tenisul si chiar nu m-ar deranja sa impart o camera de hotel cu Victor Hanescu (stiu ca FRT-ul n-are bani, asa ca poa’ sa faca si economii in situatia asta). Acuma nu va ganditi imediat la prostii ca nu e cazul. Ma gandeam ca si in cazul asta pot sa actionez ca agent motivator…lumea imi spune ca sunt foarte convingatoare atunci cand vreau, si daca ma apuc sa vorbesc despre ceva care ma pasioneaza as putea sa conving un druid sa treaca la islamism. Plus ca doar cateva luni de antrenamente intensive cu un profesor, si as putea sa fiu si sparring partner. Ce naiba, pana acum am dat cu racheta in mingie fara indrumari profesioniste si deja stau bine cu slice-ul si dreapta inversa, si cica si reverul liftat (desi Dumnezeu stie cum il fac, ca eu nu!!!). Serviciul meu nu e prea puternic, da’ il dau mereu la T (BBF-ul stie, si ma injura de fiecare data, ca sare mingea aiurea de pe tusa). Plus ca, din nou din nevoia de economii, pot sa actionez si ca jurnalist/comentator sportiv in timpul meciurilor. (asta daca nu raman cu ochii infipti in Nadal)

A girl can dream….because it’s certain that I’m not gonna find stuff like this on ejobs!!! 😀

Citeam de curand un post al unui coleg de facultate despre meciul de Cupa Davis de la Sibiu. Ce voiam eu sa comentez este subiectul pregatirii mentale, care slava cerului, vad ca a inceput sa fie din ce in ce mai bagat in seama si la noi, desi cred ca deocamdata numai la nivel teoretic. Pe principiul „cainii latra, caravana trece”, cam asa e la noi. Nu avem o scoala de tenis adevarata, sau cel putin nici pe departe completa. Cei ce vor sa faca tenis in Romania fac cu antrenorii cam ce as putea sa fac si eu cu internetul: invata miscaile si ceva tactica. Pregatirea fizica, regimul alimentar, construirea mentalului…se fac dupa ureche. Antrenorul tine loc de profesor, consultant, fizioterapeut, psiholog, medic, prieten, probabil ca si bucatar din cand in cand in turnee.

Ma uit la Nadal si la toata echipa lui. Nadal a ajuns unde a ajuns nu numai datorita muschilor (servetel, va rog, salivez), ci mai ales datorita mentalului. E in stare sa joace o mingie de meci ca pe o mingie de inceput de meci, e in stare sa se urce pe panourile publicitare ca sa ajunga o mingie, nici macar in pauze nu-si opreste miscarea picioarelor si sunt ferm convinsa ca la 2 ani dupa ce va fi intr-un sicriu la 2 metri sub pamant, ar tasni instant daca ar auzi pocnetul scurt al unei mingi de tenis. El nu stie ce e aia carne, om, suflet cat e pe teren…intra intr-o „transa a invingatorului” din care nu mai iese pana nu se termina meciul, si de cele mai multe ori, il castiga.

Ma uit la Gilles Simon, despre care anul trecut circula o gluma printre comentatori, care ziceau ceva de genul „daca Simon pierde primul set, stau linistit:  inseamna ca castiga meciul”. A castigat 14 meciuri in care a pierdut primul set. how’s that for a strong mind?.

Ma uit de exemplu la toata echipa care sta in spatele lui Andy Murray (no.4 ATP). In afara de antrenorul principal, Miles Maclagan, Andy are inca cel putin 4 membri permanenti in echipa sa: Louis Cayer (consultant), Jez Green (Physical Conditioner), Andy Ireland (fizioterapeut) si Matt Little (Strength and Conditioning Coach). Si asta e numai echipa de baza, caci in timpul turneelor numarul oamenilor care il insotesc pe Andy ca sa-i fie de folos/sprijin este exponential mai mare. Cine plateste pentru toti oamenii astia? Salarii, turnee, necesitati? Federatia Engleza de Tenis, si asta inca de pe vremea cand Andy avea 16 ani. FRT-ul ce face? Se cearta si se milogeste de bani…pentru ce, nu stim.

Hanescu avea meciul in mana la 2-0 la seturi. Pot sa inteleg ca a terminat motoarele fizic, nu toata lumea are surplusul de plamani al lui Banel Nicolita…dar nici rusul nu juca stralucit, ba chiar era o paine de mancat. Dar dupa primele mingi ratate…au urmat din ce in ce mai multe mingi ratate, a intervenit panica, oboseala, indoiala….momente inerente in timpul unui meci, si aici ar fi rolul unei pregatiri mentale adecvate la sportivii de performanta. Nu pot sa cred eu ca Nadal nu era obosit la Finala de la Australian Open 2009 care a durat spre 5 ore, dupa ce in ziua precedenta jucase un meci de 5 ore si 20 minute cu Verdasco.

Poti sa cazi fizic si totusi sa mai ai sperante, dar daca ai cazut psihic…poate sa te cheme si Hercule/James Bond/Banel Nicolita/oricum altcumva, ca nu mai ai nici o sansa.

Si ca sa inchei, cateva cugetari ale BFF-ului pe tema tenisului (asa ca pentru nivelul meu de incepatoare-care-se-loveste-singura-cu-racheta):

Tennis balls are like men: whatever you do, you just can’t control them!!

You never know from what direction the ball is coming and you don’t know the speed it’s gonna hit you with

No matter what you do…in some cases you just get hit right in the face