Scris de muta

Am ramas fara voce.
In mutenia mea scriu cum s-a intamplat.
Intr-o seara cu inceput de raceala ma pun pe conversatii nesfarsite cu o cunostinta. Orele de gargara presarata cu aroma de mugur de iarba au avut ca deznodamant…tacerea. Acum tac.Mai iese din mine cate o ragusala sonora, incercari fara rezultat de a grai dar laringita si-a instalat tabara si ragusala exerseaza dansuri indiene in jurul amigdalei.
Asa ca tac…si devin din ce in ce mai nevorbita.

 

Prima zi de munca

Da!

In sfarsit campul muncii m-a adoptat la sanul sau, ca un parinte binevoitor catre fiica sa risipitoare (incep sa sun ca sor-mea :)), si dupa aproape 2 ani de leneveala si dulce trezire la ora 12, astazi am intrat si eu in randul oamenilor responsabili.

Ziua a inceput promitator:

Tata: „Hai, trezeste-te ca e 6:30″

Eu, zvarlind perna in directia generala din care venea vocea: „Nu recunosc decat o ora 6 pe zi, si asta nu e aia!”

Acestea fiind zise, mi-am adus aminte ca trebuie sa-mi fac parul si sa ma machiez, asa ca am catadicsit sa ma ridic. Stiam ca va fi o zi buna in momentul in care m-am incurcat in plapuma, am cazut din pat si am ratat podeaua.

Toate bune si frumoase, ma fac gigea si ma indrept catre servici. Dupa o ora ajung, si fac si eu ca Imparatul Verde: „Ba, da departe mai lucrez!!!”

In fine, fac cunostinta cu colegii (retin fix doua nume, la restul zambesc frumos si dau din cap), tre sa intreb unde e buda, sa astept ITstu sa-mi faca mailul (de parca eu n-as fi stiut sa-l fac), zic vreo doua de bine si de neamuri cand descopar ca pagina de yahoo e blocata si la fel si meebo, imi fac ochii ca la girofar incercand sa invat programele interne din miscarie rapide ale colegelor, neuronul protesteaza din cauza de lipsa de cofeina si de tutun cat timp incearca sa memoreze din prima toate detaliile programului pe care va trebui sa-l vand.

Respir, inspir, trec 2 ore. Deja gandul meu incepea sa zboare catre placerile nebanuite provocate de coborarea sinuasa a fumului catre plamani, de mangaierea gingasa a fumului in timp ce urca pentru a fi explulzat pe nedrept in aerul rece de afara, si dandu-mi seama de gandurile lirice provocate de un gest atat de prozaic precum este fumatul, realizez ca a trecut prea mult timp de cand am inhalat ultima gura de tutun, si planuiesc o corectare a situatiei. Insa aflu ca managementul este mai putin liric decat mine si se incrunta in fata unor asemenea obiceiuri. Cu alte cuvinte fumatul e banat in timpul programului.

Pierzandu-mi motivatia de a trai, ma asez din greu la loc pe scaun si ma uit la ceas: ora 11. Crap!

11:42 – Incep sa am ganduri prietenoase fata de momentele din liceu in care ne strangeam 8 fete langa geamul de la baie ca sa fumam. Inspectez budele, dar sunt prevazute cu sistem de detectare a fumului

12:23 – Ecranul calculatorului pare a fi inghitit de un nor gingas de fum straveziu. Raman pierduta in spatiu admirand unduirea delicata a norisorilor gri, minunandu-ma de nuanta lor argintie atunci cand intalnesc cate o raza de soare ratacita. Inspir adanc, cu narile fornaind ca o iapa in fata unui cotor de mar gustos, incercand sa adancesc senzatia paradisiaca a fumului.

12:35 – Realizez ca bat campii intr-un stil barbar. Incerc sa ma comport profesional. Nu-mi iese.

13:18 – Strecor nevazuta pachetul de tigari in cizme si o iau la fuga spre lift.

13:23 – I finally feel human again.

13:24 – Ma arunc asupra taskurilor zilnice cu un entuziasm nemaintalnit, degetele mele zboara de-a lungul tastaturii, internetul face eforturi sa tina pasul cu mine, ochii mei deslusesc fiecare detaliu.

15:06 – Privesc cu jind un geam deschis in coltul biroului. Socotesc unghiurile de vizibilitate si realizez ca nu pot sa trag 2 fumuri fara sa ma vada cineva. Incerc sa ma impac cu soarta-mi cruda.

15:48 – Colega din fata mi-a citit suferinta, si s-a oferit sa puna sare pe ranile mele. Aflu ca si ea fumeaza si ii spun ca ii iert orice daca imi descrie senzatia, pentru ca eu am uitat-o.

16:25 – Estimez care ar fi sansele sa primesc premiul Nobel pentru creativitate daca reusesc sa inventez tutunul lichid care poate fi introdus intr-o perfuzie. Arunc un ochi la mainile mele si ma demoralizez: eu nu am vene destul de vizibile incat sa-mi administrez singura perfuzia.

16:53 – Capitulez si ma indrept spasita catre lift.

17:00 – Ochii imi sunt limpezi, zambetul e la locul lui chiar daca gloss-ul s-a dus de mult, degetele mele fac furori pe taste.

17:59 – incep numaratoarea inversa, socotesc cate tigari pot suda de la sediul firmei pana la metrou. La naiba, doar 5!!!

19:08 – Intru in casa racnind ca din gura de sarpe „Baiete, sari cu bricheta ca tre sa fumez!!!!!!!!!!” („Baiete” fiind apelativul pentru partea masculina a autoritatii-mi tutelare)

23:10 – Am fumat o treime de pachet de tigari, am facut o baie cu spuma (n-am avut spuma de baie cu aroma de tutun, am folosit-o pe cea cu aroma de mure), si ma uit la meci. Viata e din nou frumoasa, dar doar pana maine de dimineata cand o sa trebuiasca sa ma trezesc la 6 ca sa-mi fac parul.

Noapte buna

 

 

Educativ

Azi mi-am petrecut o buna parte din timp in cimitir. (Nu, nu sunt nevasta lui Dracula)

Asteptand sa-mi vina rudele pentru clasicul ritual de parastas, tamaiere, greblat uscaturi si inlocuit apa la flori,  si fiind in pana de telefon mobil si MP3 Player, n-am avut altceva mai bun de facut decat sa sad pe o banca si sa privesc, si am observat urmatoarele:

Cum o fi sa ai capela cu pereti de sticla, pictati cu ingeri aurii de 2 metri, coloane aurii si siruri-siruri de beculete colorate atarnand din tavan pe langa peretii din sticla? In primul rand ca au trecut si Craciunul si Pastele. In al doilea rand ca exista oarecari diferente intre o capela si bradul de Craciun: amandoua sunt elemente decorative,  dar sunt cu greu interschimbabile. Probabil ca asa un mormant ar face furori in Las Vegas, dar nu si in cimitirul Reinvierea.

„Legea junglei” se aplica cu succes la femei batrane in cimitire. Suna a film de prost-gust nu?

Locatia: Cimitirul Reinvierea

Data: azi, 15 august 2009

Actori: Doua doamne trecute bine de 60 de ani. O tanti cu par negru ca pana corbului (si 4 centimetri de radacini albe ca neaua, probabil o variatiune a stilului Cruerlla DeVille), si o tanti cu incheieturile umflate de artrita, dar cu suflet de amazoana.

Actiunea: Tanti 2 umplea bidonul de apa de la cismea. Tanti 1 voia sa se spele pe maini. Pentru ca bidonul era mare, Tanti 1 decide sa-si bage mainile sub cismea. Tanti 2 ii spune sa astepte, primeste replica „Ce Dumnezeu sa astept?!”. Tanti 2 infige mai teapan bidonul sub robinetul cismelei, Tanti 1 infige mainile in bidon, dupa care ii pune un placaj demn de orice fundas de fotbal american lui Tanti 2. Tanti 2 tipa „Ti-am zis sa astepti!!!!!!!!!!!!!”, urlet urmat de golirea continutului bidonului in capul lui Tanti 1.

Cu tot respectul pe care il am pentru morti si pentru lacasele de cult, apropape ca am cazut de pe banca razand.

Traim in Romania

 

Culmea avaritiei

Din ciclul sa taiem coada la pisica ca sa nu iasa caldura din casa cand iese pe usa iata inca o dovada de avarism acut:
Se ia una bucata barbat copil de bogatan, conducator de skoda octavia full optionata, colocatar intr-o vila de trei etaje cu una bucata frate si una bucata parinti si se arunca in valtoarea existentei. Se insoteste pe la resturant unde omite sa plateasca si se strecoara la o pauza digestiva exact in momentul calculelor. Lipseste mult..semn al unei diaree morale grave.

Regula principala. Sa nu il iei niciodata pe Titi cel avar cu tine in masina. Va scapa precis din memorie ca a mers in masina ta, pe benzina ta si se va strecura din orice responsabilitate de coplatitor.

Regula principala numarul 2.La orice gratar, ai grija sa puna el banii intai altfel se va infrupta din delicatesele achizitionate de tine si se va da lovit in memorie cand va fi solicitat sa coopereze.

Domnul Titi cel avar atinge culmea zgarceniei:
Bip pe telefon. Bip pe telefon. 10 bip-uri pe telefon. Ma uit enerveta. Era ziua mea de nastere. Sun, iar de la capatul firului aud….alooo, bunaaa te-am sunat sa iti zic La Multi Ani. Memorie scurta au bre tinerii astia din ziua de azi. Uit de frustrarea ca eu il sunasem de ziua mea ca sa imi zica la multi ani si ma bucur de urari.

Daca ar putea fi branduite bip-urile pe telefon ar purta numele lui.
Daca ar exista o asociatia a chelnerilor primitori de bacsisuri..ar fi mort.

Un alt bip, de data asta cu o invitatie lansata de a veni la ziua lui. O gasca intrega de oameni isi anuleaza orice plan avut in aceea zi pentru a trai momentul in care Titi cel avar face cinste si unde va primi drept luxos cadou o cartela incarcata de telefon.

 

De ce imi place Vama Veche

Iesita pentru o perioada din talmes balmes-ul de zi cu zi, ma procopsesc dintr-o data cu o gramada de preocupari lipsite insa de suspansul cotidianului: dormit, mancat incet si la ore fixe, scaldat abundent in mare si respriat cu patos briza ce patroneaza ca o aura zona litoralului. Scapata in salbaticia linistii m-am inverzit de placerea balacitului si rostogolirii in nisipul fin de scoica.
Totul a inceput cand m-a apucat un domn de brat, m-a luat val vartej la mare, m-a dus in Vama dupa care dintr-o pornire infantila s-a pus pe nisipul aburind si s-a rostogolit ca un motan plin de apucaturi simpatico-lascive. A sarit apoi in mare iar printre involburarile cu gust de sare am vazut un zambt solar: zambetul de libertate, de nepsare, de indifrenta, de traire a momentului in toata splendoarea lui. Langa noi un domn vargat, cu zdrangu-n vant conduceaun wind surf. Era gol si liber.

Imi place Vama Veche pentru ca, mai mult ca in orice alt loc s-a inarmat prin excelenta cu atitudinea de permisivitat absoluta, garantia catre libertatea totala.
Imi place Vama Veche pentru ca au clatite deliciose, snitel cu fulgi de porumb toate asezonate din abundenta cu gustul dulce acrisor al libertatii.
Imi place Vama Veche pentru ca niciodata nu poti stii ce se va intampla. Nu te astepti ca langa cearceaful tau ordonat intins pe plaja sa se soarba (la propriu) cu toate placera o percehe de indragostiti, pasionati de Vama si de nudism.
Imi place Vama Veche pentru ca se asculta muzica rock, pentru ca noaptea se aude marea care fosneste sub atingerea unor inotatori nocturni.
Imi place Vama Veche pentru ca aceasta cultiva o stare de spirit, pentru ca nudistii impart laolalta cu textilistii o plaja intinsa si fina.

De geamul masinii mi se lipeste un flyer cu un sex shop. Langa mine un cuplu intra intr-o polemica culturala cu alt cuplu: calitatea vibratoarelor si preeminenta vibratorului in fata inelului cu vibratie. Vama permite…aici devenim noi insine, fara bariere, fara limitari, fara prejudecati. Aici suntem iarasi Noi.

 

O tara de orase goale

Ascult marea … si ma gandesc cum sa iau zgomotul intr-un borcan si sa il aduc cu mine in haosul cotidian. Sa o asez pe birou, de unde sa imi apara limpede si albastra ca o chemare a linistii.
Se loveste de stanci intr-un ritm demn de muzica sferelor. Ziua este diamantata si grandioasa iar seara este misterioasa si provocatoare.
Pare de o nepasatoare armonie. O privesc si ma sufoca infinitul. Acolo, undeva, la linia imaginara a orizontului este pacea sufleteasca. Acolo undeva e departe…prea departe…vreau sa fie aici, aici si acum.
Hai sa mergem toti la mare, o tara de orase goale.

 

Cum ii lasam sa isi asume meritele…

Barbatii si gratarul

Cand un barbat se declara pregatit sa preia prepararea gratarului, se
declanseaza urmatoarea serie de evenimente:
1) femeia cumpara mancarea
2) femeia face salata, pregateste legumele si desertul
3) femeia pregateste carnea pentru gratar, o asaza pe o tava, impreuna cu toate celelalte ustensile necesare si o duce afara, unde barbatul sta deja asezat cu o bere in mana in fata gratarului.

Si aici vine punctul cel mai important al intregii desfasurari:
4) BARBATUL ASAZA CARNEA PE GRATAR!
5) apoi mai multe activitati de rutina, femeia aduce farfuriile si tacamurile afara
6) femeia informeaza barbatul ca mai e putin si carnea se arde
7) el ii multumeste pentru aceasta informatie importanta si mai comanda
totodata inca o bere la ea, in timp ce el se ocupa de situatia de urgenta

Si apoi inca un punct foarte important!

8) BARBATUL IA CARNEA DE PE GRATAR SI O DA FEMEII!
9) apoi urmeaza din nou rutina. Femeia aranjeaza farfuriile, salata, painea, tacamurile, servetelele si sosurile si aduce totul afara pe masa.
10) Dupa masa femeia elibereaza masa, o curata, spala vasele

Si din nou, foarte important!!!:
11) TOTI IL LAUDA PE BARBAT PENTRU CALITATILE LUI IN ARTA GATITULUI SI II MULTUMESC PENTRU MANCAREA SUPER BUNA!
12) Barbatul o intreaba pe femeie cum i-a placut faptul ca nu a fost nevoita sa gateasca si cand observa ca ea e cam botoasa, ajunge la concluzia, ca pe femei nu le poti multumi oricum niciodata.

Si seara eventual te intreaba de ce nu ai chef…. 🙂

 

24 is not 42

…Cel putin asa ma automobilizez. Notam in jurnalul vietii, pagina 24, prima spaima funebra a varstei imi da tarcoale de cateva saptamani. Intrucat tendintele emo ale societatii par a ma ademni si pe mine, ma gandeam sa incep aceasta inaintare in etate cu o singura lumanare pe tort: 1 inseamna in primul rand tainuirea varstei. 1 inseamna apoi o reala economie, 1 lumanare nu costa cat 24 si pe de alta parte pentru 24 de lumanari ai nevoie de un tort mai supraponderal. O singura lumanare pe un tort micut care va avea si darul sa nu se aseze pe zonele laterale..ca de…de la o varsta nu te mai gandesti la sport, strangi deja bani pentru liposuctie, este cea mai potrivita alegere. Economie si grija pntru silueta.
1 lumanare poate sugera tainic pentru altii ca este un moment aniversar, lasand o urma usoara de mister care scuteste sarbatoritul de lamentari pline de urari, de obraji inrositi de atatea pupaturi ce agreseaza obrazul infantil.
Iata ce urari Nu vreau sa mai aud macar de ziua mea, caci in avampremiera ei am avut parte de destul bombardament auditiv:
„Vaaaaaiiii 24…..sa ne chemi la nunta.” – pentru astfel de constatari am o singura replica: Nu ma marit…inca, exploatez minunatele cai ale preacurviei pe care le ridic in slavi spre oftica popilor care m-au tratat cu un refuz stigmatizant cand am vrut sa am parte de o crestineasca impartasanie.
” Vaaaaiii 24..mai tii tu minte cand eram mici..”..si ne jucam cu puta in nisip. Normal ca mai tin minte, mai avansez un an in viata nu devin deja amnezica…desi pentru doritori, nu tin banii sub saltea deci secretul va merge cu mine..long live me.
„Vaaaaiii 24….ce o sa faci acum?”( cineva chiar mi-a pus aceasta intrebare): pai, ma gandesc foarte serios sa imi pun crucea pe piept si sa ma cramponez in buzunarele rudelor dupa ceva maruntis pentru firimituri de ingurgitat. Si daca nu incep sa piui probabil chiar voi avea parte de o continuare a existentei la fel de frumoasa ca si cea de pana acum.
Carrie din „Sex and the city” l-a cunoscut pe Big ..big love-ul ei, cand era deajuns de batrana sa creasca 3 copii si sa isi frece reumatismele cu namol. La 24 inca explora. 24 va fi an de explorare si daca ma supar si urmatorii vor fi la fel. Ce explorez? Cand aflu si eu va zic si voua:). Pana atunci…cine vine vineri la un cico?

 

Lacrimi de crocodil

Ieri am bocit cu lacrimi amare de crocodil, ore in sir, cu obrajii inrositi de atata fierbinteala….aproape ca mi-a fost dor sa bocesc asa, o defulare benefica si extrem de surprinzatoare pentru cei care m-au prins asupra faptului, cu lacrima in coltul ochiului si muncii-n barba.

Totul a inceput acum 3 zile cand al meu partener cu care impart o relatie de preacurvesc concubinaj aduce sub toarta bratelor 2 pisici birmaneze, luate de la tzata mamei lor si din grebla ucigatoare a vecinei.
Scopul acestei permutari de locatie pentru cele doua necuvantatoare mieunatoare era darea lor spre adoptie catre cineva iubitor si ingrijitor sustinut de pisici. Planul era unul atrusit numai ca….cele 2 persoane extrem de mature care s-au inarmat cu decizia gasirii unui stapan au renuntat dupa numai o zi de mieuneli simpatice si momente de tors. Unul devenise prin botez Sushi ( asemanarea cu un orez a fost definitorie) celallat Obama (un negru pufos si plin de alint).

Dupa 3 zile de coexistenta fericita, sunt anuntata de mama-soacra ca lui Sushi i-a fost gasit un stapan. Ramas singur fara consolare fraternala, Obama a inceput triluri mieunatice nesfarsite directionate cu exactitatea unui salt pisicesc, calculat matematic, catre inimile noastre rupte de durearea pierderii.

Rezultatul: o noapte nedormita la gandul ca Sushi al nostru se incovrigheaza ca un orez pe scobitoare, in bratele unui copil mofturos si razgaiat.
Am ramas cu Obama….inca nu stiu ce sex are, e prea negru si pufos…dar are nume rezonant.

Acum il am pe Bestiuta al Veveritei nebune in miniatura. Veverito punem de o nunta cu alai pisicesc?

 

life

Ziua de azi a fost pe principiul: Dezbraca-te ca te fut… Imbraca-te ca nu te mai fut… astfel am aflat ca la munca totul e legat de partide de sex si se pare ca avem cu totii vieti sexuale super active, intrucat tot timpul te fute cineva la cap sau ti-o trage cand gresesti ceva (pe principiul nimeni nu moare virgin, ti-o trage viata intr-un fel sau altul).

In concluzie nu poate sa imi mai zica nimeni ca sunt tafnoasa, rautacioasa sau pisaloaga pentru ca sunt NF, poate doar asa sunt eu, perfectionista si cu o limba extrem de ascutita 🙂

 

P.S. acest post este un pamflet si trebuie luat ca atare