Am ramas fara voce.
In mutenia mea scriu cum s-a intamplat.
Intr-o seara cu inceput de raceala ma pun pe conversatii nesfarsite cu o cunostinta. Orele de gargara presarata cu aroma de mugur de iarba au avut ca deznodamant…tacerea. Acum tac.Mai iese din mine cate o ragusala sonora, incercari fara rezultat de a grai dar laringita si-a instalat tabara si ragusala exerseaza dansuri indiene in jurul amigdalei.
Asa ca tac…si devin din ce in ce mai nevorbita.
12/11/2009
Scris de muta
Posted by Cersenin under experiente de viata | Etichete: raceala, tacere, voce |[2] Comments
05/11/2009
M*A*S*H
Posted by Dara under filme, filmul saptamanii, Uncategorized | Etichete: Alan Alda, hawkeye, MASH, serial |Lasă un comentariu
Stiu, a trecut ceva timp de cand am inaugurat categoria „filmul saptamanii”, si mai sunt datoare cu cateva posturi. Asa ca sa incepem sa ne platim datoriile.
Saptamana asta am sa va povestesc despre filmul meu preferat din toate timpurile. M*A*S*H.
Cred ca toti cei care ma cunosc se intreaba cum de n-a fost asta primul post in categoria “filmul saptamanii”. Well, what can I say, I like to surprise you people!!
M*A*S*H este filmul (ma rog, serialul) pe care il ador si pe care as putea sa-l vad oricand, oriunde, oricum. Ma uit la el cand sunt suparata, cand sunt vesela sau cand lumea imi spune ca sunt prea indealista, facandu-ma sa ma simt ca o ciudatenie a naturii.
Ma uit la el ca sa-mi aduc aminte ca exista persoane extraordinare, si ma uit la el mai ales ca sa nu uit ce fel de om vreau sa devin.
Stiu ca e diferit de majoritatea filmelor in care actiunea se petrece in razboi. Am vazut saptamana trecuta Casualities of War (si povestea mi-a cam intors stomacul pe dos) si diferentele sunt ca de la cer la pamant…dus si intors…de cateva ori.
Pe scurt, povestea e in felul urmator (pentru cei care n-o cunosc): un spital de campanie, o unitate chirurgicala in mijlocul Razboiului din Coreea, cu oameni care incearca sa nu-si piarda mintile in timp ce salveaza vieti, cu oameni care incearca sa-si faca coltul de lume mai bun, care ajuta pe oricine, oricand, cu glume si farse “de armata” si cu multe multe momente induiosatoare.
Alan Alda face un rol absolut extraordinar, poate cel mai bun din toata cariera lui (care nu e de loc scurta). Stiu ca am zis ca in general nu analizez “prestatia actoriceasca”, dar este imposibil ca vazand serialul sa nu te indragostesti de personajul pe care il joaca. Are fenomenalul talent sa te atraga, sa te faca sa simti ce simte el….plangi cu el, razi cu el, te infurii sau te imbeti cu el. Este imposibil sa nu te atinga, sa nu-ti ramana ceva din el. Este imposibil sa nu te inragostesti de idealismul lui Hawkeye. Sa nu tremuri de indignare alaturi de el atunci cand se ia la tranta cu metodele mai …”neortodox” ale armatei, sau cu „latura intunecata” a oamenilor.
E imposibil sa nu te indragostesti de ironiile subtile, sau de “bezmetizmul” lui Henry Blake, de umorul sec si de figura sfatoasa a lui Potter, de zambetul stramb al lui Trapper, de blandetea lui BJ sau de parintele Mulcahy (un bun catolic, si totusi deloc plictisitor). Ca sa nu mai vorbesc despre rochiile si smecheriile lui Klinger, de ingenuitatea lui Radar, de pasiunea lui Margaret si chiar de aroganta lui Winchester.
Oamenii astia sunt reali, au calitati si defecte, fac greseli si lucruri extraordinare, ii simti, ii cunosti pentru ca esti ca si ei.
Sunt in jur de 250 de episoade si eu stiu majoritatea replicilor pe de rost, si totusi n-o sa ma plictisesc prea curand sa ma uit la aceasta minunatie.
05/11/2009
Prima zi de munca
Posted by Dara under Bat campii, cugetari, din putul gandirii, experiente de viata, professional | Etichete: munca, tigari, tutun, viciu |[3] Comments
Da!
In sfarsit campul muncii m-a adoptat la sanul sau, ca un parinte binevoitor catre fiica sa risipitoare (incep sa sun ca sor-mea :)), si dupa aproape 2 ani de leneveala si dulce trezire la ora 12, astazi am intrat si eu in randul oamenilor responsabili.
Ziua a inceput promitator:
Tata: „Hai, trezeste-te ca e 6:30″
Eu, zvarlind perna in directia generala din care venea vocea: „Nu recunosc decat o ora 6 pe zi, si asta nu e aia!”
Acestea fiind zise, mi-am adus aminte ca trebuie sa-mi fac parul si sa ma machiez, asa ca am catadicsit sa ma ridic. Stiam ca va fi o zi buna in momentul in care m-am incurcat in plapuma, am cazut din pat si am ratat podeaua.
Toate bune si frumoase, ma fac gigea si ma indrept catre servici. Dupa o ora ajung, si fac si eu ca Imparatul Verde: „Ba, da departe mai lucrez!!!”
In fine, fac cunostinta cu colegii (retin fix doua nume, la restul zambesc frumos si dau din cap), tre sa intreb unde e buda, sa astept ITstu sa-mi faca mailul (de parca eu n-as fi stiut sa-l fac), zic vreo doua de bine si de neamuri cand descopar ca pagina de yahoo e blocata si la fel si meebo, imi fac ochii ca la girofar incercand sa invat programele interne din miscarie rapide ale colegelor, neuronul protesteaza din cauza de lipsa de cofeina si de tutun cat timp incearca sa memoreze din prima toate detaliile programului pe care va trebui sa-l vand.
Respir, inspir, trec 2 ore. Deja gandul meu incepea sa zboare catre placerile nebanuite provocate de coborarea sinuasa a fumului catre plamani, de mangaierea gingasa a fumului in timp ce urca pentru a fi explulzat pe nedrept in aerul rece de afara, si dandu-mi seama de gandurile lirice provocate de un gest atat de prozaic precum este fumatul, realizez ca a trecut prea mult timp de cand am inhalat ultima gura de tutun, si planuiesc o corectare a situatiei. Insa aflu ca managementul este mai putin liric decat mine si se incrunta in fata unor asemenea obiceiuri. Cu alte cuvinte fumatul e banat in timpul programului.
Pierzandu-mi motivatia de a trai, ma asez din greu la loc pe scaun si ma uit la ceas: ora 11. Crap!
11:42 – Incep sa am ganduri prietenoase fata de momentele din liceu in care ne strangeam 8 fete langa geamul de la baie ca sa fumam. Inspectez budele, dar sunt prevazute cu sistem de detectare a fumului
12:23 – Ecranul calculatorului pare a fi inghitit de un nor gingas de fum straveziu. Raman pierduta in spatiu admirand unduirea delicata a norisorilor gri, minunandu-ma de nuanta lor argintie atunci cand intalnesc cate o raza de soare ratacita. Inspir adanc, cu narile fornaind ca o iapa in fata unui cotor de mar gustos, incercand sa adancesc senzatia paradisiaca a fumului.
12:35 – Realizez ca bat campii intr-un stil barbar. Incerc sa ma comport profesional. Nu-mi iese.
13:18 – Strecor nevazuta pachetul de tigari in cizme si o iau la fuga spre lift.
13:23 – I finally feel human again.
13:24 – Ma arunc asupra taskurilor zilnice cu un entuziasm nemaintalnit, degetele mele zboara de-a lungul tastaturii, internetul face eforturi sa tina pasul cu mine, ochii mei deslusesc fiecare detaliu.
15:06 – Privesc cu jind un geam deschis in coltul biroului. Socotesc unghiurile de vizibilitate si realizez ca nu pot sa trag 2 fumuri fara sa ma vada cineva. Incerc sa ma impac cu soarta-mi cruda.
15:48 – Colega din fata mi-a citit suferinta, si s-a oferit sa puna sare pe ranile mele. Aflu ca si ea fumeaza si ii spun ca ii iert orice daca imi descrie senzatia, pentru ca eu am uitat-o.
16:25 – Estimez care ar fi sansele sa primesc premiul Nobel pentru creativitate daca reusesc sa inventez tutunul lichid care poate fi introdus intr-o perfuzie. Arunc un ochi la mainile mele si ma demoralizez: eu nu am vene destul de vizibile incat sa-mi administrez singura perfuzia.
16:53 – Capitulez si ma indrept spasita catre lift.
17:00 – Ochii imi sunt limpezi, zambetul e la locul lui chiar daca gloss-ul s-a dus de mult, degetele mele fac furori pe taste.
17:59 – incep numaratoarea inversa, socotesc cate tigari pot suda de la sediul firmei pana la metrou. La naiba, doar 5!!!
19:08 – Intru in casa racnind ca din gura de sarpe „Baiete, sari cu bricheta ca tre sa fumez!!!!!!!!!!” („Baiete” fiind apelativul pentru partea masculina a autoritatii-mi tutelare)
23:10 – Am fumat o treime de pachet de tigari, am facut o baie cu spuma (n-am avut spuma de baie cu aroma de tutun, am folosit-o pe cea cu aroma de mure), si ma uit la meci. Viata e din nou frumoasa, dar doar pana maine de dimineata cand o sa trebuiasca sa ma trezesc la 6 ca sa-mi fac parul.
Noapte buna
25/09/2009
Se pare ca va urma si partea a doua a filmului Sex and the city. Magicelor..pe pozitii..for the old time sakes..
24/09/2009
Scurt moment de panica
Posted by Cersenin under Uncategorized | Etichete: adolescent, casatorie, familie, nunta, timp |Un comentariu
Cred ca trebuie sa accept ca trecem intr-un nou capitol al vietii noastre. Trecem de la complex la banal. De la intrebari si momente de criza de identitate la raspunsuri si certitudini. Ne banalizam existenta prin casatorii, copii, devenind o familie in loc de o persoana. Nu mai suntem adolescentul in deruta, cu inclinatii contrastante spre filosofie si clubbing, nu mai suntem unul, devenim mai multi, devenim familia. Iar familia sufoca individul dar creeaza altceva: creeaza omul deplin. Omul complet este apanajul lui NOI. A trai in NOI si nu in EU inseamna maturizare.
Una din magice face primul pas catre viata incorsetata de verigheta. Sa fie intr-un ceas bun. Cat despre mine…voi incerca sa abordez putin cu spiridusul care manevreaza timpul problema trecerii prea rapide si ireversibile a lui…a timpului.
16/09/2009
Fraza anului: castigatorul Premiului Nobel pentru Literatura
“In lumea actuala, se investestede cinci ori mai mult in medicamente pentru virilitatea masculina si silicoane pentru femei, decat in vindecarea bolii Alzheimer. Din aceasta cauza in cativa ani, vom avea batrane cu ţîţe mari si batrani cu p**a tare, dar niciunul nu-si va aduce aminte la ce servesc”
31/08/2009
De ce ne plac filmele americane
Posted by Cersenin under Caterinca | Etichete: actiune, actori, comedie, film |Lasă un comentariu
Debutam monologul noastru de azi ( vorbesc despre mine la persoana a treia ca atitudine plina de respect… vizavi de mine evident) cu urmatoarele constatari despre cinematografia americana:
– orice comedie romantica se sfarseste cu un happy ending ( si nu happy end) si cu desfasurarea actiunii intr-o locatie plina de oameni, respectiv: stadion de fotbal, sala de teatru, birou plin de angajati ( vezi recentul The Proposal), aeroport, acolo unde cei doi protagonisti isi consuma emotiile in vazul si auzul tuturor. La sfarsit sarutul pasional este sustinut din fundal de orchestra de aplaudaci. Romantic? Nu. Mai degraba sinistru si penibil. „ooooo iubirea mea, (in fundal multimea incepe sa se agite) mi-a dat seama ca I love You so muci.” ( lacrimi in coltul ochilor.) ” Really, a love you muci to Muuuuuua.( ciocniri de placi dentare si aplauze frenetice)”. Americani voyeuristi.
– orice film de actiune contine urmariri cu masinile, de parca strazile din New York, Las Vegas, etc ar fi niste Cirogarle unde mai trece cate cineva cu o masina, asa ca trei care se intrec au tot spatiul din lume. Cateodata se mai ia si politia dupa ei si ca orice politie este pusa la respect, fiind depasita si umilita de baiatul cel bun-rau.
– scena cu sexul este plina mai mereu de aburi, sau de cate o furtuna car incepe si parca ii obliga pe cei doi sa se dezbrace si sa se vanzolesaca in asternuturile gasite in mijlocul campului. Daca as fi organizatie anti-sida as da in judecata filmele cu astfel de scene..macar sa strecoare un prezervativ in buzunarul eroului , care sa fie scos intamplator din buzunar in mijlocul exercitiului fizic.
– protagonista din film se trezeste mereu machiata iar actorii par sa se culce toti incaltati. Traiasca spray-ul de picioare si asternuturile din latex ( probabil ) pe care aluneca orice.
– tot in filmele romantice iubaretul se zbenguie dupa iubareata lui pe pista de avioane si opreste avionul din zbor pentru a-i oferi sansa eroului nostru de a-si decreta starea de iubire profunda Tup, tup, avionul decoleaza da de fapt este o iluzie optica si nu a decolat sau s-a oprit pentru ca i s-a emotionat motorul de atata sirop.
– Cine nu poate trece de bodygurazi…cu Dry veter americanus muvius oricine trece de bate-n-garzi. Dragostea neprihanita este atatata de sufletul copios si ca o Agripina ce isi duce copii departe de dezastru, iubaretul trece de sute de stalpi umani, plini de muschi, casti si pistoale pentru a-si canta trilul iubaret.
– in oice film de actiune bomba este dezamorsata in ultima secunda , in 00:01 timpul se opreste in loc si iaca rasare soarele sperantei. Bomba nu mai face Bum, si eroul taietor de fire la intamplare este incununat de succesuri.
Cine mai stie si alte scene prototip-americane este invitat sa continue lantul „dezvaluirilor”. Muhahaha
31/08/2009
Despre cocosi si boase
Posted by Cersenin under Caterinca | Etichete: batrani, boase, ciorba, cocos |Un comentariu
Din ciclul povetele batranilor iata ce porumbel a zburatacit din gura bunicii in timp ce ma servea cu ciorba.
Dupa indelungi constatari si observatii, mai ceva ca o agentie specializata de cercetare sociologica, bunica mi-a deschis ochii cu privire la un fenomen colosal: cocosul vecinei nu are boase in timp ce cocosul ei are. Batrana si detinatoare de cocos cu boase, bunica ma povatuieste: ” ia-ti maica barbat cu oua ca unu fara oua nu poate sa faca copii.”. Vorba din batrani: daca ai boase ai parte sau boasele care nu se vad Nu se uita sau cine nu are boase sa isi cumpere isi gasesc aplicabilitatea in spusele bunicii.
Inainte ma punea sa pup icoane si acum imi tine prelegeri despre importanta boaselor la masculi. Boasele ca element esential in fertilitate ma preocupa in timp ce cioflai la ciorba. Curiozitatea rodea ca soarecele la cascaval: unde are cocosul boase? Perseverenta in dorinta de cunostere ma deplasez in ograda cautand ceva cu creasta. Al naibii cotcodacitor plin de pene si de idei preconcepute ca trebuie sa se smuceasca si sa dea din toate aripile ca sa nu il pot prinde, nu numai ca nu mi-a aratat unde ii sunt localizate faimoasele boase da mi-a trantit si o frumusete de aripa peste nas. Semet si vijelios…ok…da….unde-i sunt boasele.
Dezamagita ma intorc la ciorba, poate gasesc printre pipote boasele cocosului.
Aviz amatoarelor devoratoare de masculi fertili: masculul cu boase bine conturate este mai valoros pe piata spermatozoizilor vigurosi. Inainte de a-l lasa sa isi lanseze proiectilul asigurati-va ca are sacii destul de largi.
31/08/2009
Vad ca suntem intr-o dispozitie amuzanta astazi, asa ca pentru a fi in randul lumii, am sa merg si eu in aceeasi directie.
V-ati intrebat vreodata cum sa faceti sa fiti subtile atunci cand vreti sa va anuntati iubitul ca sunteti intr-o „perioada delicata”? S-au gandit altele, si iata rezultatele brainstorming-ului:
Miss Scarlett’s Come Home to Tara
Trolling for Vampires
A Dishonorable Discharge from the Uterine Navy
Saddling Old Rusty
Feelin’ Menstru-riffic!
Clean-Up in Aisle One
Massacre at the Y
T-Minus 9 Months and Holding
Game Day for the Crimson Tide
Panty Shields Up, Captain!
Taking Carrie to the Prom
Playing Banjo in Sgt. Zygote’s Ragtime Band
Ordering l’Omelette Rouge
Arts and Crafts Week at Panty Camp
Rebooting the Ovarian Operating System
Aunt Floe is visiting
twinkle
belladream
brigittebrille
Cersenin
veverita nebuna
Dara
Magicnumber7's Blog 