Am ramas fara voce.
In mutenia mea scriu cum s-a intamplat.
Intr-o seara cu inceput de raceala ma pun pe conversatii nesfarsite cu o cunostinta. Orele de gargara presarata cu aroma de mugur de iarba au avut ca deznodamant…tacerea. Acum tac.Mai iese din mine cate o ragusala sonora, incercari fara rezultat de a grai dar laringita si-a instalat tabara si ragusala exerseaza dansuri indiene in jurul amigdalei.
Asa ca tac…si devin din ce in ce mai nevorbita.

Anunțuri

Se pare ca va urma si partea a doua a filmului Sex and the city. Magicelor..pe pozitii..for the old time sakes..

Cred ca trebuie sa accept ca trecem intr-un nou capitol al vietii noastre. Trecem de la complex la banal. De la intrebari si momente de criza de identitate la raspunsuri si certitudini. Ne banalizam existenta prin casatorii, copii, devenind o familie in loc de o persoana. Nu mai suntem adolescentul in deruta, cu inclinatii contrastante spre filosofie si clubbing, nu mai suntem unul, devenim mai multi, devenim familia. Iar familia sufoca individul dar creeaza altceva: creeaza omul deplin. Omul complet este apanajul lui NOI. A trai in NOI si nu in EU inseamna maturizare.

Una din magice face primul pas catre viata incorsetata de verigheta. Sa fie intr-un ceas bun. Cat despre mine…voi incerca sa abordez putin cu spiridusul care manevreaza timpul problema trecerii prea rapide si ireversibile a lui…a timpului.

Fraza anului: castigatorul Premiului Nobel pentru Literatura

“In lumea actuala, se investestede cinci ori mai mult in medicamente pentru virilitatea masculina si silicoane pentru femei, decat in vindecarea bolii Alzheimer. Din aceasta cauza in cativa ani, vom avea batrane cu ţîţe mari si batrani cu p**a tare, dar niciunul nu-si va aduce aminte la ce servesc”

Debutam monologul noastru de azi ( vorbesc despre mine la persoana a treia ca atitudine plina de respect… vizavi de mine evident) cu urmatoarele constatari despre cinematografia americana:

– orice comedie romantica se sfarseste cu un happy ending ( si nu happy end) si cu desfasurarea actiunii intr-o locatie plina de oameni, respectiv: stadion de fotbal, sala de teatru, birou plin de angajati ( vezi recentul The Proposal), aeroport, acolo unde cei doi protagonisti isi consuma emotiile in vazul si auzul tuturor. La sfarsit sarutul pasional este sustinut din fundal de orchestra de aplaudaci. Romantic? Nu. Mai degraba sinistru si penibil. „ooooo iubirea mea, (in fundal multimea incepe sa se agite) mi-a dat seama ca I love You so muci.” ( lacrimi in coltul ochilor.) ” Really, a love you muci to Muuuuuua.( ciocniri de placi dentare si aplauze frenetice)”. Americani voyeuristi.

– orice film de actiune contine urmariri cu masinile, de parca strazile din New York, Las Vegas, etc ar fi niste Cirogarle unde mai trece cate cineva cu o masina, asa ca trei care se intrec au tot spatiul din lume. Cateodata se mai ia si politia dupa ei si ca orice politie este pusa la respect, fiind depasita si umilita de baiatul cel bun-rau.

– scena cu sexul este plina mai mereu de aburi, sau de cate o furtuna car incepe si parca ii obliga pe cei doi sa se dezbrace si sa se vanzolesaca in asternuturile gasite in mijlocul campului. Daca as fi organizatie anti-sida as da in judecata filmele cu astfel de scene..macar sa strecoare un prezervativ in buzunarul eroului , care sa fie scos intamplator din buzunar in mijlocul exercitiului fizic.

– protagonista din film se trezeste mereu machiata iar actorii par sa se culce toti incaltati. Traiasca spray-ul de picioare si asternuturile din latex ( probabil ) pe care aluneca orice.

– tot in filmele romantice iubaretul se zbenguie dupa iubareata lui pe pista de avioane si opreste avionul din zbor pentru a-i oferi sansa eroului nostru de a-si decreta starea de iubire profunda Tup, tup, avionul decoleaza da de fapt este o iluzie optica si nu a decolat sau s-a oprit pentru ca i s-a emotionat motorul de atata sirop.

– Cine nu poate trece de bodygurazi…cu Dry veter americanus muvius oricine trece de bate-n-garzi. Dragostea neprihanita este atatata de sufletul copios si ca o Agripina ce isi duce copii departe de dezastru, iubaretul trece de sute de stalpi umani, plini de muschi, casti si pistoale pentru a-si canta trilul iubaret.

– in oice film de actiune bomba este dezamorsata in ultima secunda , in 00:01 timpul se opreste in loc si iaca rasare soarele sperantei. Bomba nu mai face Bum, si eroul taietor de fire la intamplare este incununat de succesuri.

Cine mai stie si alte scene prototip-americane este invitat sa continue lantul „dezvaluirilor”. Muhahaha

Din ciclul povetele batranilor iata ce porumbel a zburatacit din gura bunicii in timp ce ma servea cu ciorba.
Dupa indelungi constatari si observatii, mai ceva ca o agentie specializata de cercetare sociologica, bunica mi-a deschis ochii cu privire la un fenomen colosal: cocosul vecinei nu are boase in timp ce cocosul ei are. Batrana si detinatoare de cocos cu boase, bunica ma povatuieste: ” ia-ti maica barbat cu oua ca unu fara oua nu poate sa faca copii.”. Vorba din batrani: daca ai boase ai parte sau boasele care nu se vad Nu se uita sau cine nu are boase sa isi cumpere isi gasesc aplicabilitatea in spusele bunicii.
Inainte ma punea sa pup icoane si acum imi tine prelegeri despre importanta boaselor la masculi. Boasele ca element esential in fertilitate ma preocupa in timp ce cioflai la ciorba. Curiozitatea rodea ca soarecele la cascaval: unde are cocosul boase? Perseverenta in dorinta de cunostere ma deplasez in ograda cautand ceva cu creasta. Al naibii cotcodacitor plin de pene si de idei preconcepute ca trebuie sa se smuceasca si sa dea din toate aripile ca sa nu il pot prinde, nu numai ca nu mi-a aratat unde ii sunt localizate faimoasele boase da mi-a trantit si o frumusete de aripa peste nas. Semet si vijelios…ok…da….unde-i sunt boasele.
Dezamagita ma intorc la ciorba, poate gasesc printre pipote boasele cocosului.
Aviz amatoarelor devoratoare de masculi fertili: masculul cu boase bine conturate este mai valoros pe piata spermatozoizilor vigurosi. Inainte de a-l lasa sa isi lanseze proiectilul asigurati-va ca are sacii destul de largi.

Un blog despre haos si o poveste de….cacat