De ce insista toata lumea sa faca recrutare?

Revin in forta cu ultimile experiente din cercul oamenilor someri….adica noi experiente la interviuri.

Azi cred ca am fost la cel mai ciudat interviu din toata viata mea (ceea ce e adevarat, nu e mult, avand in vedrere ca e abia al 6lea, dar stati sa cititi)

Deci, ma suna ieri unii de la o firma de publicitate, pentru un post de assistent marketing la care aplicasem acum vreo luna. Eu ma ud toata, si de dimineata incepe distractia: cauta hainele office (pe care nu le-am mai purtat de 1 an, noroc ca inca ma incap), aranjeaz claia de par intr-o forma decenta, nu te boi prea tare, gandeste raspunsurile la intrebarile capcana….na, pana mea, ritualul de dinainte de interviu. Plec constiincioasa cu o ora inainte de acasa, nu de alta, da’ interviul era in partea cealalta a orasului. Iau taxiul, ca nu stiam zona, sun poporu sa cer sfaturi si sa-i intreb daca au auzit de firma la care ma duceam…si hop, ajung. Cu 45 de minute inainte de ora de incepere. Toate bune si frumoase, dau de o banca in apropiere si ma apuc sa citesc ultimul numar din FCSB. (Fata prevazatoare, mi-l pusesem in geanta in caz ca ajung prea repede). Termin de citit la fix si o iau spre marea firma. Care era intr-o curte cu o spalatorie auto si un service. In fine.

Urc, zic la receptie cine sunt si de ce am venit si mi se spune sa astept. Si io astept. Trec vreo 15 minute, iese tanti care fusese inaintea mea la interviu si urmez eu. Intru la un gigel in birou. Zic „Buna ziua„, ma prezint, na, fata politicoasa. Prima bila neagra pentru gigel e ca nici nu s-a prezentat, nici nu mi-a dat mana. Trec peste asta, ma asez pe scaun, si astept. Si gigel imi zice „Vorbeste!”. Io clipesc de cateva ori si il intreb cu ce vrea sa incep si pe ce vrea sa insist…pe educatie, pe experienta….Gigel zice „Vorbeste!„. No, si ma apuc sa vorbesc. O iau pe firul epic, ii povestesc de facultate, de ERASMUS, de experienta, de skilluri, despre planurile de viitor (profesionale, bineinteles), de ce vreau eu sa lucrez in marketing….chestiile evidente…si la un moment dat termin. Si gigel se uita la mine. Si io ma uit la el. Si-mi zice „Pai mai vorbeste!„. (asta in timp ce facea desene pe cv-ul meu. Si io din nou ii zic „Pai informatia relevanta despre mine v-am spus-o, asupra carui aspect vreti sa  insist?„. Gigel, semet, imi spune „Pai esti nascuta in ’85. Ai un produs pe care il stii de 24 de ani. Prezinta-l!„. Io ma abtin sa-i zic ca tocma asta am facut, si in schimb ii raspund ca am facut prezentarea generala, si ca acum ar trebui sa cunosc publicul tinta ca sa gasesc formula de ma adresa lui in mod specific. Si se uita gigel lung la mine si imi zice „No, io nu cred ca tu esti potrivita pentru postul asta, pentru ca noi cauntam un temperament sangvinic!”. Io ma abtin sa nu pufnesc in ras. Si zic, bine, hai sa vedem daca putem sa aflam vreo informatie relevanta despre post. Si il intreb cam care sunt atributiile postului. Si gigel imi spune „Domne, tu nu esti potrivita. Ca noi avem nevoie de cineva care sa flencane. Si tu daca eu tac, nu stii despre ce sa vorbesti.” E, si cam pe aici m-am prins eu cum sade treaba, mi-am bagat elegant picioarele si i-am zis „Dom’ne, io daca vreti pot sa va povestesc pana maine despre ce a facut Steaua etapa asta, cum a castigat Nadal turneul de la Monte Carlo, cum mi-am facut licenta pe marketing international, ce monumente am vazut in Spania sau ce carti am citit pana acum. Ideea este sa nu fiu redundanta, ci sa va ofer informatiile care va intereseaza.” (m-am abtinut sa-l intreb daca isi doreste ca asistentul de marketing sa le povesteasca clientilor despre nemurirea sufletului in loc sa le spuna despre produsele si ofertele companiei). Si el o tine pe-a lui „Nu, ca tu nu esti pur sangvinica, ca noi avem nevoie de cineva mai aiurit”. Eu ii zic ca in primul rand nu exista tip comportamental pur, ci predominant, si ca fiecare are caracteristici din toate cele 4  tipuri. El zice ca nu. Si multumesc pentru timpul acordat (fix 13 minute) si plec, ce dreacu sa fac.

Ba fratilor!Io inteleg ca astia de lucreaza in publicitate sunt mai creatori si mai bo(i)emi ei de felul lor, da’ da-o’n pastele ei, asta nu inseamna ca  tre sa aplice bo(i)emia asta la orice. Adica io, dupa mintea mea, daca as cauta un asistent (sau pentru orice alta functie, as cauta o persoana pe care sa ma pot baza. Da, sa zicem ca vreau sa fie capabila de batut campii, da’ ca sa vad daca poate, i-as da un test, sa faca o reclama, sa vorbeasca cu un client, un role-play, ceva….nu sa trag niste concluzii dintr-un interviu pe care nici macar nu l-am tinut. Ca el nu m-a intrebat nimic. Acuma io ma intreb ca daca ma duc cu testul facut in liceu, ala de imi zice ca temperamentul meu preponderent e sangvin, si ala secundar e coleric…oare ma angajeaza?

Din acelasi ciclu, de oameni care fac recrutare dupa cum li se pare lor..alaltaieri ma suna unii pt un post de assistant manager cu limba italiana. Si-mi cere sa vorbesc un pic in italiana. Pentru ca eu eram la Zuza, mancand ciorba de burta, le zic ca nu e un moment bun, si stabilim un interviu telefonic pentru a doua zi dimineata. Si ma trezesc eu constiincioasa la 8, ma apuc sa-mi gandesc raspunsurile la intrebari, umplu vreo 4 pagini cu intrebari si raspunsuri in italiana si astept. Si intr-un final ma suna gagica, si-mi zice sa-i vorbesc despre mine in italiana. Si ma apuc sa vorbesc (sau ma rog, sa citesc ce scrisesem). Si la un moment dat ma opreste si-mi zice ca o sa revina cu un telefon sa stabilim o intalnire face to face. Toata treaba asta a durat fix 2:37 minute. Asta cu tot cu politeturile de buna ziua, ce mai faceti, e un moment bun, va doresc o zi buna, etc. Pai ba, ce afli tu intr-un minut jumate? Io puteam lejer sa nu stiu boaba italiana si sa citesc de pe net. Nu-mi pui si tu macar 2-3 intrebari sa vezi cum inteleg, cum gandesc, cum ma descurc sa raspund la ele? In fine. Inca astept sa ma sune….

De ce oare toata lumea are senzatia ca stie sa faca recrutare?

 

Indicatii pentru Galeria Stelei

Ba, din ciclul „eu stau acasa si n-am ce face„, iata ce-mi trecu azi prin cap: daca tot am facut eu facultatea de comunicare si relatii publice, ia sa-mi pun neuronul in miscare (sa nu se plictiseasca) si sa fac un exercitiu de imaginatie sa vad cum as aplica eu ce-am invatat la scoala la subiectul „suporterii si fotbalul”. Si no iata ce sfaturi le-as da eu liderilor galeriei Stelei, presupunand ca vreunul din ei ar ajunge vreodata pe blogul asta si ar citi ce am scris!!

• Orice proiect incepe cu research-ul. Studiati concurenta (si nu aia de la noi). Vedeti ce stiu sa faca galeriile marilor formatii din afara. Faceti un pic de documentare si uitati-va sa vedeti cum se sustine echipa favorita. Va sugerez sa va uitati in special la galeria lui Liverpool 
• Devine plictisitor sa strigati mereu „M*** Dinamo”,  „M*** Rapid” sau ” Forza Steaua”. Puneti-va mintile la contributie, sau platiti pe cineva, si mai variati scandarile
• Apoi tipariti-le si impartiti-le tuturor celor care intra pe stadion. Asa o sa stie toata lumea ce sa strige, si coordonarea devine mult mai simpla cand jumate de stadion nu sta sa se intrebe ce naiba striga cealalta jumate. (sau si mai bine, nu striga unii „Hais” si altii „Cea”)
• Coregrafie, coregrafie, coregrafie. Nu zic ca tre sa inscenati Lacul Lebedelor pe Ghencea, dar cu un steag nu se face primavara. Cat poate sa coste sa faceti stegulete….chiar si din hartie, si sa le impartiti la intrarea pe stadion?? Invatati si voi sa faceti un val, sa ridicati fularele, ceva. (Paranteza. Inca o chestie pe care n-o inteleg, toata lumea statea cu fularele cu Steaua la gat, de parca ar fi fost miezu iernii, nu 23 de grade Celsius. Pai bre, alea nu-s fulare sa tina de cald, alea is ca sa le falfaie toata lumea in aer sa creeze atmosfera!!)
• Si ca tot am dat idei care presupun si ceva cheltuieli, va dau si idei cum sa strangeti banii. Sunteti suporteri si iubiti echipa…nu cred ca ar fi prea mult daca ar pune fiecare 5 sau 10 lei. Mai vindeti un stegulet cu 1 leu sau 2 si va mai scoateti din investitii….
• Nu stiu cum functioneaza comunicarea intre voi,  da’ cred ca ar fi util sa aveti o  ….(era sa zic o baza de date, da’ asta cred ca e deja advanced level) o agenda, ceva, ca sa stiti unii de altii si de unde sa va luati.
• Most important: veniti pe stadion ca sa sustineti echipa. Lu’  Becali si lu’ Argaseala puteti sa le umpleti frigiderele de carne si sa-i injurati pe zidurile blocurilor din cartierul Ghencea sau Aviatorilor (cu spray lavabil, va rog, caci este de datoria noastra sa pastram capitala frumoasa…..si asa aveti ocazia sa scrieti de cate ori vreti :D)
• Daca tot insistati sa aprindeti torte, macar faceti-o si voi intr-o anumita ordine, cu un anumit scop, creati o figura geometrica, un model, o ceva, orice, nu numai ca sa va aflati in treaba.

Va multumesc pentru atentie,

o suportera stelista

 

Perfect Day

Today is a day that will live triumphantly in my book of perfect days!!!

Dupa o saptamana asezonata din plin cu o garnitura absolut maronie, atat la nivel de moral cat si la nivel fizic (nasul meu face ca Fanfara Militara si corpul meu s-a indragostit atat de tare de „Saturday Night Fever” incat ii da replay in fiecare zi), astazi pot sa spun in sfarsit ca Leonadro DiCaprio ca „I’m on top of the world!!!”

Deci, Murray l-a batut pe Del Potro la Miami (si la cum a jucat Murray in meciul asta, io daca eram in locul lui Del Potro ziceam „Ba, baieti, mersi de invitatie, da io imi iau jucariile si plec, ca la perete pot sa joc si acasa” ), am jucat tenis, am baut Cola, am mancat de la Mec (ca sa sarbatoresc faptul ca am slabit 2 kg), but most importantly….am fost pe Ghencea la meci!!! Entuziasmul meu se datoreaza faptului ca e prima oara cand calc pe un stadion (la un meci, ca asa am fost eu si am vizitat Camp Nou-ul si Bernabeu-l).

Mi-am facut pofta sa strig, sa aplaud si sa ma mandresc ca cu toata acuitatea ochilor mei care tinde catre 0, recunosc jucatorii dupa felul in care alearga sau lovesc mingia. Am facut si un psihologic asupra suporterului roman, identificand caracteristici care n-au nimic de-a face cu verbul „a sustine”:

• peluza il injura pe Becali, tribuna I ii ia apararea lui Becali, peluza injura tribuna I si vice-versa. Nici dreacu nu se mai uita la meci
• galeria se injura cu galeria celeilalte formatii
• toata lumea il injura pe Banel
• galeriile celor doua echipe se pun de acord sa-l injure pe Argaseala
• tribuna I il injura pe Teo Craciunescu (arbitrul), peluza ii striga La Multi Ani lui Lacatus
• peluza striga una, tribuna striga alta. Nu se mai intelege nimic
• peluza striga „M*** Dinamo”, tribuna striga „M*** Rapid”. Steaua nu juca nici cu Dinamo, nici cu Rapid, ci cu Gloria Bistrita (banuiesc ca suporterii ventiti la stadion habar n-au cu cine joaca echipa favorita)
• Un Gigel vorbeste la telefon si spune „Taranii astia de la Tribuna I tin cu Becali” (bineintales, astezat confortabil pe unul dintre scaunele Tribunei I). Gigelul de langa el se simte cu musca pe caciula si-l intreaba „Da de ce ma faci tu pe mine taran??„. Mai multe injuraturi.
• toata lumea mananca seminte si arunca nonsalant cojile pe jos. Femeile de servici de pe Ghencea cred ca au nervii foarte tari

Dar sa nu mint, s-a strigat si „Forza Steaua”, numai ca foarte putin. Oricum, mie mi-a placut sa vad meciul pe viu, sa pot sa strig „Hai Baneleeeeeeeeeeeeeeeeeee!!!” sau „Buuuuuuu!”” la cornerele adversarilor. Co ocazia asta am avut posibilitatea sa-mi etalez sapca cu Steaua cumparata acum vreo 10 ani si pastrata cu sfintenie in dulap de atunci (nu de alta, da cand am iesit prima oara cu ea pe strada, era sa-mi iau bataie de la niste dinamovisti…si n-aveam decat 14 ani…). Am fost eu un pic confuza cand s-a accidentat Cernea, ca ma tot asteptam sa vad reluarea ca sa-mi dau seama ce s-a intamplat exact, da mi-a trecut repede. Am si sfidat „legea” si am intrat cu bricheta pitita (nu de alta, da sunt incapabila sa-mi aprind tigara de la chibrituri, si oricum, la fascinanta forta pe care o am eu in brate, n-as fi reusit sa arunc cu bricheta in teren nici sa fi vrut. Plus ca tin cu Steaua, deci n-as fi facut asa ceva)

Si maine e finala de la Miami (si sper sincer sa castige Murray), si am si 2 ore de tenis, asa ca pot sa zic ca in acest moment viata este foarte roz. 😀 De poimaine ne intoarcem la cautarea de jobusi si la griul de zi de zi, dar astazi si maine imi permit sa ma bucur.

Si pentru ca ma simt bine, va dau si o melodie care ma obsedeaza in perioada asta:

 

Dilemele mele de azi

Sa ma duc la sala sau sa stau sa vad meciul FC Arges – Steaua?

Bineinteles, lenea si microbismul au invins, si am ramas sa vad meciul, mai ales ca n-am mai vazut un meci de-al Stelei de o luna (multumita UPC-ului si manariilor facute cu drepturile de transmisie ale Ligii I, ca io nu prind GSPTV…..numai de bine si de neamuri partilor implicate)

N-a castigat Steaua (s-a terminat 2-2), chestie care nu ma mai surprinde, insa meciul a fost frumos si m-au distrat comentatorii. Dupa penalty-ul ratat de Ogararu :” Penalty-ul asta a fost batut atat de telefonat, ca pana si DNA-ul putea sa-l intercepteze”. LOL

 

My dream job

Cum sad eu acasa si n-am ce face altceva decat sa visez cu ochii deschisi si sa caut joburi, am stat sa ma gandesc un pic cam care ar fi jobul ideal pentru mine. Sa va spun la ce concluzii am ajuns:

Marketing Manager la Steaua!!! Sau psiholog/agent motivator….baietii aia au serioasa nevoie de cineva care sa le bage mintile in cap si sa-i incurajeze inaintea, in timpul si la sfarsitul meciurilor. Pot sa le fac si pe amandoua, 2 in 1. De ce zic eu ca asta ar fi job-ul ideal pentru mine? Pai sa vedem…vreau sa lucrez in marketing. That’s a given. Tin cu Steaua (sunt chiar suportera infocata dupa parerea unora care s-au obisnuit sa-mi faca cadouri de gen cartea lui Oprisan sau cea a lui Vochin, materiale promotionale ale clubului sau pusculite in forma de mingie de fotbal)…ceea ce inseamna ca stiu pe de rost profilul consumatorului si stiu ce-si doresc suporterii (aviz amatorilor: nu, daca obtin vreodata slujba n-o sa pot sa-l dau afara pe Gigi din Ghencea). Ba mai mult, stiu istoria si valorile clubului pe dinafara…sunt o victima sigura. Plus ca vorbesc si spaniola, si cum in ultimul timp s-au tot adus fotbalisti care vorbesc limba respectiva (sau variatiuni pe aceeasi tema), as fi de real folos. Deja 3 in 1. Ma mir ca nu ma suna Argaseala deja sa-mi propuna postul. Hmm…desi daca stau sa ma gandesc bine, si Lacatus vorbeste si italiana si spaniola, deci nu stiu cam ce-as mai avea eu de facut…da na, 2 capete sunt mereu mai bune decat unul singur. Am fost in vizita pe Camp Nou si pe Bernabeu, as putea sa vin cu idei…and my BFF is gonna be the best architect Romania has ever seen, deci as putea sa pun o pila daca se doreste renovarea stadionului sau contruirea unuia nou.

Insotitoare a delegatiei romane la turneele de tenis! Vorbesc 3 limbi straine, ma pasioneaza tenisul si chiar nu m-ar deranja sa impart o camera de hotel cu Victor Hanescu (stiu ca FRT-ul n-are bani, asa ca poa’ sa faca si economii in situatia asta). Acuma nu va ganditi imediat la prostii ca nu e cazul. Ma gandeam ca si in cazul asta pot sa actionez ca agent motivator…lumea imi spune ca sunt foarte convingatoare atunci cand vreau, si daca ma apuc sa vorbesc despre ceva care ma pasioneaza as putea sa conving un druid sa treaca la islamism. Plus ca doar cateva luni de antrenamente intensive cu un profesor, si as putea sa fiu si sparring partner. Ce naiba, pana acum am dat cu racheta in mingie fara indrumari profesioniste si deja stau bine cu slice-ul si dreapta inversa, si cica si reverul liftat (desi Dumnezeu stie cum il fac, ca eu nu!!!). Serviciul meu nu e prea puternic, da’ il dau mereu la T (BBF-ul stie, si ma injura de fiecare data, ca sare mingea aiurea de pe tusa). Plus ca, din nou din nevoia de economii, pot sa actionez si ca jurnalist/comentator sportiv in timpul meciurilor. (asta daca nu raman cu ochii infipti in Nadal)

A girl can dream….because it’s certain that I’m not gonna find stuff like this on ejobs!!! 😀

 

Timiditatea…strica treaba!!

Am iesit si eu azi cu Twinkle, cu BFF-ul si cu niste prietene de-ale ei….asa ca fetele…eu cu Twinkle tocmai veneam de la RIMME, restul veneau de la schita unde statusera vo 10 ore…na, fiecare cu ale ei…

Ne ducem si noi in primu bar in care am gasit masa libera, ne asezam, comandam…you know the drill. Nu trec 10 minute, ca la masa de langa se aseaza un ….individ. As far as guys go, on a scale from 1 to 10…..I would’ve given him a 14…my stomach butterflies were doing a happy-dance….oh well….intelegeti voi, era dragut rau (Twinkle poate sa ateste). In fine, noi ca fetele hihihihahaha, mai o privire printre gene , mai una-alta…cred ca stiti arsenalul de prostii pe care il fac fetele in situatii de genul asta. El, la masa cu inca un tip si o tipa, si din observatiile noastre atente concluzionaseram ca el si tipa nu erau intr-o postura romantica.

In fine, mai mancam, mai o privire, mai o gura de cico, mai deschei si eu un buton la sacou ca …de …se facuse cald (bullshit, de fapt aveam decolteu sub sacou, da na…), eu ma inroseam toata daca se intampla sa ma vada ca ma uit…I do belive I made a total ass out of myself…but still. Bineinteles BFF-ul, a carei misiune in viata in aceasta seara a fost sa ma combine pe mine, hotaraste sa-i lase un biletel cu numarul meu de telefon. Eu deja hiperventilam. Din principiu sunt impotriva fazelor astora, si cat de incredibil ar putea sa sune, nu am avut niciodata un „date” cu cineva pe care nu cunosteam dinainte, nu mi-am dat niciodata numarul de telefon…probabil si pt ca n-am…sange’n vine cum s-ar spune, dar si pentru ca nu cred in agatamente care au loc in baruri si cluburi. Ma rog, eu o tineam pe-a mea, ca NU si NU, fetele o tineau pe-a lor….descopar primul complot, BFF-ul incercand sa dea sms cu nr meu de telefon uneia din prietenele ei ca sa nu fie evident ca il lasa ea la plecare. Confisc mobilul respectivei. Se trece la al doilea complot…BFF-ul si prietena ei se duc cica la baie…eu astept rabdatoare sa se intoarca si le pun sa iasa in fata mea sa pot sa le supraveghez miscarile. Bun. Iesim din bar, eu scapata de o situatie jenanta….oh, poor deluded me!

La semafor, motiv de ambuscada…toate 3 pe mine incercand sa ma convinga…cred ca lumea care a trecut in seara asta pe la universitate s-a distrat teribil ascultand discutiile noastre din mijlocul strazii. Cer timp de gandire. Ma asez. Prietena BFF-ului sprinteaza catre bar. Eu pe urmele ei (tocurile clant-clant pe asfalt). O prind si o silesc sa se intoarca. Urmeaza alta tura de discutii asezate pe o bordura si eu fumand tigara de la tigara. Eu „Nu ca daca ma suna si ma panichez si nu stiu ce sa spun o sa ma simt prost, si daca nu ma suna o sa ma simt prost ca de ce nu m-a sunat” (have mercy, I’ve never done this until now, so don’t judge me too hard….I don’t know how these things go!!). Cand in sfarsit capitulez, in uralele de fericire ale BFF-ului si ale celorlalte fete….surpriza….Individul plecase. (And for my BFF, for the record, I didn’t stall in the hope that he would leave….you know me with decisions!!!)

Acuma serios vorbind…chiar imi placea de el, si imi dau seama ca am de lucrat intensiv la self-esteem si la tupeu. Problema e ca eu visez cu ochii deschisi…cand imi place de cineva, automat atasez si o personalitate imaginii, si avand in vedere ca este o personalitate imaginata, este foarte aproape de ideal….which makes me feel…well…not good enough! (Yeah, yeah, I know, I need professional help, don’t rub it in!!). Ideea e ca atunci cand imi place de cineva…nu fac decat sa visez cu ochii deschisi, pentru ca daca chiar incep o conversatie, atunci in creierul meu se face blank si nu mai sunt in stare sa scot un singur cuvant pe gura, da mite sa mai si spun ceva inteligent si haios. Sau, worst case scenario, ma gandesc cum i-ar placea lui sa fiu, si ajung sa joc un rol bazat pe niste presupuneri si bineinteles ca dau cu bata in balta din cauza asta.

Da, stiu teoria…just be yourself! Well, what happenes when yourself isn’t good enough? Adica as putea sa rusinez orice baiat pe care il cunosc in materie de fotbal (poate mai putin pe R.R si pe Adi); cand joaca Steaua poti sa dai cu bombe langa mine, ca nu m-as prinde; imi plac cartile cu pirati si filmele cu vampiri, chick flick-urile si filmele de groaza; nu suport muzica house; nu-mi place sa mi se spuna ce si cum sa fac; stau foarte prost la capitolul incredere si as putea sa vad M.A.S.H. de 200 de ori fara sa ma plictisesc; citesc carti politiste; prea multa lume imi spune ca sunt prea idealista si ca ar trebui sa vin cu picioarele pe pamant; unii se plang ca sunt prea ironica; sunt incapatanata si am un temperament care joaca hopa-mitica in functie de starile mele emotionale…and so on and so on. And these are just a few of my „qualities”.

Ma duc sa-mi ascult noua melodie preferata, pe care o s-o impartasesc si cu voi, si daca pur intamplator nimereste pe blogul asta tipul de care va vorbeam…il rog sa ma contacteze, daca nu s-a speriat pana acum.

Deci daca ai fost azi in Red Lion…astept un semn.

Later Edit: This is so Serendipity!!!!